TEODOR VASILIU

Dintre expresiile româneşti care-mi plac la nebunie, amintesc doar trei: „te uiţi ca găina-n lemne”, „dansezi ca surda în horă” şi „te mişti ca ochiul mortului”. Când premierul a apelat ieri la o zicere de-asta populară, cel vizat a sărit de-ai fi zis c-a fost atacată baza din Deveselu.

Nevinovata vorbă românească „dansezi ca surda-n horă” l-a iritat atât de tare pe preşedintele tuturor românilor, Werner, ca şi cum ar fi fost ameninţat. Nici vorbă de-aşa ceva! Într-o viaţă normală, trebuie să mai avem şi umor. Eu nu ştiu cât de bun dansator e domnul Iohannis, dar dacă dansează cum vorbeşte, sunt precis că n-aude muzica. Adicătelea se vede cu ochiul liber că nu prea ţine ritmul cu toţi cei dimprejurul lui.

Dacă ar fi s-o punem de-o analiză paşnică şi o comparaţie cu ce se-ntâmplă în mahalaua politică românească, ar trebui să acceptăm că n-a fost o greşeală de cartonaş roşu! Mă gândesc, de ce nu, şi la hora salariilor în care cei mulţi dansează într-un fel, cu paşii dictaţi de leafa minimă, şi la hora lefegiilor demnitari, care sar cu ‘jde paşi înainte, niciununapoi. Adică să nu fi înţeles românul Werner cât de mizere sunt lefurile în ţara lui, şi la bugetarii de rând, şi la mai toate firmele private, de-a iscălit de-a surda salariile nesimţite unor politicieni de vârf? Pe măsură ce caut scuze la încruntăturile românului Werner, realizez că expresia cu surda e lipită de el ca marca de scrisoare. Păi uitaţi-vă care sunt problemele din ultimul timp pe care le bagă-n seamă preşedintele românilor de pretutindeni şi veţi pricepe cât de surd e dansul în care se târâie marea majoritate a populaţiei.

Personal, n-am nimic de-mpărţit cu domnu’Werner, dar vă spun drept ca la fraţii mei că am şi eu părerea, că-i total surd. Să nu auzi cam cum o duc cei mai mulţi dintre români? E posibil, când toate vacanţele, nu puţine, ţi le-ai făcut în afară. Păi cum se numeşte asta? Nu (ab)surditate? Răspunsurile „surdului” la conferinţele de presă, inclusiv la cea de ieri, sunt de un comic asemănător cu răspunsurile din bancurile de pe vremuri de la Radio Erevan. El, Werner, ştie că vrea doar trei lucruri: Guvernul lui, demisia lui Ponta şi, mai nou, demisia lui Oprea. Dar de demisia domniei sale, pe motiv de surzenie la nevoile neamului, ce părere aveţi? Că domnia sa a rămas bouche-bé, vorba neamţului, când a fost întrebat dacă ar demisiona într-o situaţie asemănătoare cu cea a lui Oprea. Răspunsul s-a potrivit ca pasul surdei în horă. Şi chiar dacă încercăm să zâmbim într-un pamflet, vă spun că nu vreau să-l iau în derâdere pe preşedintele meu, dar ieşirile lui publice sunt de un umor savuros. De râs cu lacrimi.

Se spune că până şi pe consilierii lui Werner îi ia somnul pe la întâlnirile oficiale, dar el crede că „amicii” dorm în pauza întâlnirilor. Mai lipsea să emită un hă-hă-hă şi-ai fi jurat că dansează ca Băsescu! Până la urmă, dacă-i chiar aşa de înciudat pe Victora ş, n-are decât să se mediteze la dans! Aud că astăzi se va întâlni cu Victor şi-i dau un sfat: să-şi pună pe „lăutari” să cânte mai tare, ca să ţină pasu’ cu Victoraş. Că circul ăsta politic trebuie să se sfârşească într-un fel, să nu-i prindă hora Unirii, la 1 Decembrie, cu paşi diferiţi. Nu de alta, dar mă tem că iarna asta grea de s-anunţă s-ar putea să aducă alte schimbări decât cele la care vizează intens, din prima zi de mandat, românul Werner.

Uitaţi-vă la ce se întâmplă în jurul ţării şi faceţi paşii cei mai potriviţi, să nu-i călcaţi pe bombeu pe unii de-ar putea să dea cu bombardeaua! N-ar strica să evitaţi dansurile „in-sti-tu-ţio-nal com-ple-xe”, dacă nu ştiţi să le jucaţi. Haida-ha! Dă mai tare muzica!