TEODOR VASILIU

În mediile medicale şi chiar în cele politice se tot spune că funcţia creează organul. Nu îmi propun să îmi dau cu părerea despre tainele ştiinţei în acest domeniu, dar despre cele politice, mă amuză teribil s-o fac. Fiindcă în politică fenomenul e invers: organele creează funcţii. Publice!

Aud că o fătucă fugită de acasă, alta decât viceprimăgăriţa pe care am pamfletat-o ieri, i-a picat cu tronc la ceas de seară unui buhai politic, căruia i-a intrat în cap că judeţul acesta trebuie să fie la îndemâna organului său pofticios nevoie mare de fătuci în căutare disperată de funcţii publice. Ce organu’ meu vrea buhaiul ăsta încă nu ştiu tot, dar în parte am aflat: cică în nicio funcţie publică nu poate fi instalată vreo fătucă până nu face cunoştinţă cu organul lui.

Şi uite aşa, în capul lui, funcţiile aduc glorie propriului organ! Doar că dacă-l despoi pe buhai de funcţie, dispare brusc şi interesul fătucilor pentru organul lui. Aşa că lupta-i mare… la pat, până ajung măgăriţele fătuci să conducă instituţii ale statului. Şi-apoi să te ţii de ce le trece prin organe să facă. Fiindcă la ele e cum v-am spus mai sus, organul le creează funcţiile.

Dar eu nu cu fătucile astea am ce am, că bietele de ele vor să mănânce o pâine prestând la greu în cea mai veche meserie din lume. Eu am ce am cu ăştia de le tăvălesc prin birouri, pretinzând că aşa trebuie făcută promovarea tinerelor femei în politică.

Cu orice riscuri spun răspicat că m-am săturat până peste cap de toate amantlâcurile din judeţul ăsta, care, recunosc aici deschis, nu ar fi luat aşa o amploare dacă puneam eu mai des pixul pe câte un buhai dintr-acesta nesătul de putere.

P.S. Le recomand celor care confundă organul cu funcţia şi orgasmul cu instituţia să ia seama la pamfletele mele de ieri, de azi, de mâine şi câte voi mai scrie, şi să-nceteze cu politica asta de centură exasperantă.