De bună seamă că nu trebuia ca cineva să se îndoiască vreo clipă în privinţa victoriei Coaliţiei social-liberale. De bine, de rău, a asigurat o stabilitate economică şi a vieţii sociale, chiar dacă, nu o dată, a mai dat-o şi-n bară, stârnind nemulţumiri în societatea românească. Dar, hai s-o spunem pe-aia dreaptă: românii, prin natura lor, sunt veşnic nemulţumiţi.

Poate că e bine, poate că e rău, dar nemulţumirea este trebuie, s-o recunoaştem, o parte esenţială a jocului democratic. Să mergem mai departe şi să spunem că o alternativă mai seducătoare electorii români n-au avut. Până şi milionul de tineri, care au votat pentru prima oară, un procentaj semnificativ, a votat pentru coaliţie. Nu mai contează acum ce „viziuni” are, fie PSD, fie PNL asupra succesului. Formula/soluţia coabitării partinice stânga-dreapta s-a dovedit fiabilă.

Dacă această convieţuire politică se va destrăma, va fi asemenea unui vis frumos pierit în zori, iar ţara va fi aruncată în haos într-un moment (aşa cum ne dau de veste unii redutabili analişti, şi politici, şi militari), în care planeta se află deja bântuită de apocalipsa celui de-al Treilea Război Mondial. Pe bune, şi Marcel Ciolacu, şi Nicolae Ciucă cred că merită a fi felicitaţi.

Numai că, şi acest adevăr trebuie spus cu fermitate – victoria este una „à la Pirus”. Adică această izbândă este una de etapă, pentru că mai avem a ne confrunta, în acest an, cu două rânduri de alegeri, şi chiar dacă harta politică a ţării arată acum în proporţie de trei sferturi colorată în roşu-albastru, la toamnă, la parlamentare, surpriza răsturnării coloristice ar putea fi un şoc.

(Va urma)