Cine a crezut că eroicul popor ucrainean – hai să-i recunoaştem acest eroism măcar acum când ţarul Putin îl ucide demenţial de aproape un an – este recunoscător celor ce în vremuri de restrişte, îi întind cu generozitate creştină o mână de ajutor, s-a înşelat teribil de amarnic. Este un popor animat de un naţionalism extremist cu efecte genocidare, iar politicienii lor sunt gata în orice moment să se lepede şi de Dumnezeu pentru a-i duce (cultural, cel puțin) la extincţie, dacă nu-i pot ucrainiza, pe semenii lor de altă naţionalitate cu care conlocuiesc într-un stat croit nenatural de marele şi sanvignarul brigand al istoriei care a fost Iosif Visarionovici Stalin.

Pare că ei cred – iluzie primejdioasă chiar pentru propria lor existenţă – că aşa l-au moştenit din moşi strămoşi. Pentru urmaşii lui Bogdan Hmelniţki şi Stepan Bandera, această moştenire trebuie păstrată în vecii vecilor, iar ruşii, vreo 17 la sută din populaţia Ucrainei, bieloruşii, polonezii, românii, ungurii, slovacii, bulgarii, evreii – iată, un adevărat mozaic etnic – trăitori pe teritoriul actual statal al Ucrainei, cum-necum e musai obligatoriu să fie metamorfozaţi în… ucraineni dacă nu pot fi lichidaţi printr-un genocid care, şi pentru Kiev ar fi de rău în ochii lumii, ar fi să însemne: o pierdere masivă de populaţie; acuză de „crimă împotriva umanităţii”. Aşa că, ce ar fi mai la îndemână decât o ucrainizare cu anasâna, adică prin lege?

Astfel că Rada Supremă a acestui stat alcătuit din petice, cum am precizat mai înainte, de „papaşa” Stalin, deloc fantezist, ci cu un tâlc boşevic interesat, amăgindu-i pe ultranaţionaliştii sovietici de la Kiev şi, în acelaşi timp, ţinându-i în şah prin ostilizarea Varşoviei, Bucureştiului şi Budapestei care şi-au dorit/îşi doresc şi acum recuperarea teritoriilor pierdute ca efect al maleficului „tratat Ribblentropp-Molotov”, Rada, deci, a adoptat o nouă legiuire a drepturilor minorităţilor naţionale, care „drepturi”, fără a fi consultaţi – o premeditare infatuoasă – conlocuitoirii de alte etnii, prevăd, printre altele, limitarea drastică, de fapt o interdicţie pentru elevii acestor conlocuitori de a învăţa în limba maternă, majoritatea materiilor fiind studiate în limba lui Taras Şevcenko.

(va urma)