George Coandă

N-aș mai fi vrut, cum de altminteri am mai promis, să revin asupra urletului infernului țâșnit din pământul însângerat al Ucrainei de nebunia țaristă bolșevică a lui Putin. Căci iată, de 2 ani și jumătate (timpul groazei de când durează războiul de refacere a imperiului răului) datorită noianului de mijloace de informare în masă, clasice și social media, cărora zi și noapte gura nu le tace, am aflat / aflăm / vom afla multe și de toate, pe bune / pe invers / în 2 peri, manipulați cu tâlc / nemanipulați, cu un semn de întrebare, de ce nu, firesc. Și asta pentru că încrederea opiniei publice a fost, de atâtea ori, pusă la grele și chinuitoare încercări (și va mai fi pusă) de jocurile de interese globale, geoeconomice, geopolitice, geostrategice ale mai-marilor lumii. Moscova, Washington, Londra, Paris, Berlin, Bruxelles, Beijing mută pe „Marea tablă de șah a omenirii” (metafora aparține celebrului geopolitician polono-american, Zbigniew Brzezinski) cum le este voia nevoia de padișah ai planetei. Pentru ei, Ucraina pe această mare tablă de șah nu este altceva decât un poligon de încercare, letal, în care nebunii, și cel alb și cel negru, mută în funcție de voia / nevoia unor interese, care nu sunt ale pionilor, pe care îi sacrifică fără să aibă vreo strângere de inimă sau tresărire de conștiință. Și când realizează că este căzut, tot ei stabilesc condițiile, de cele mai multe ori amarnice, ale Păcii și se pregătesc din nou de război. Așa e jocul de când, în preistorie, triburile au început, între ele, să-și dea cu toporul de silex în cap pentru cucerirea unui teritoriu de supraviețuire. „Si vis pacem, para bellum”. Așadar, „toate-s vechi și nouă toate”. Și, deodată, uriașa surpriză, iar Putin a rămas ca la dentist: niște brigăzi ale armatei Kievului au lovit în direcția Kursk, înaintând adânc în spațiul de Sud-est al Rusiei.

(va urma)