dr. DAN LUCA

La sfârşitul anului trecut, mai multe universităţi din România au decis să îşi unească eforturile pentru a realiza o clasificare efectivă, la nivel naţional, a instituţiilor de învăţământ superior. Să vedem însă şi care este contextul internaţional.

Clasamentele tradiţionale pentru evaluarea performanţelor universităţilor se concentrau până recent cu precădere pe excelenţa în cercetare. Unul dintre cele mai cunoscute clasamente internaţionale, axat mult mai mult pe cercetare decât pe metodele de predare, este Clasamentul Shanghai, un reper pentru instituţiile de învăţământ superior din diferite colţuri ale lumii.

Astfel, şi conform ultimelor studii, continentul american ocupă primele poziţii, primele trei locuri fiind ocupate de Harvard, Stanford şi Berkeley. Massachusetts Institute of Technology (MIT) este pe locul patru, iar Universitatea Cambridge aduce Marea Britanie pe locul cinci. România rămâne în continuare fără nominalizaţi în acest top.

Pentru a îmbunătăţi nivelul instituţiilor de învăţâmânt superior, Comisia Europeană a lansat un nou clasament „multidimensional” care să cuprindă 150 de universitaţi din lume şi analizează instituţiile de învăţământ în funcţie de reputaţia pentru cercetare, dar şi pentru calitatea predării şi învăţării, orientarea internaţională, succesul transferului de cunoştinţe (de exemplu, parteneriate cu întreprinderile) sau contribuţia la dezvoltarea regională.

5 Universităţi membre ale „Consorţiului Universitaria” (Universitatea din Bucureşti, Universitatatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, Universitatea de Vest din Timişoara, Academia de Studii Economice din Bucure şti şi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi) anunţau de asemenea că au hotărât să pună în practică ideea realizării unor mobilităţi de tip „Erasmus intern” între instituţiile de învăţământ superior.

Astfel, „un student de la Iaşi ar putea studia un semestru la o universitate parteneră din România, urmând ca notele obţinute să-i fie recunoscute în totalitate”. Mobilitatea internă în învăţământul superior românesc funcţionează de acum câţiva ani, însă sistemul are nevoie de îmbunătăţiri. Cele mai multe dintre problemele pe care studenţii le întâmpină sunt diferenţele între curricule, după perioada în care lipsesc de la facultate trebuie să recupereze cursurile pierdute, deoarece programele analitice nu corespund, deşi este vorba despre aceleaşi specializări.

Este neapărat necesară elaborarea unui program care să asigure studenţilor mobilitate totală, fără a implica alte eforturi din partea lor decât cele pe care le impune studiul. Dacă la nivel intern apar astfel de diferenţe la programa facultăţilor cu aceeaşi specializare, nu este de mirare că sunt cooptaţi în programe de mobilitate externă mai puţin de 1% dintre studenţii de la taxă sau buget sau că apar probleme la echivalarea studiilor atunci când se doreşte continuarea pregătirii cu un master sau doctorat în străinătate.

La acest capitol este bine de amintit că activitatea instituţiilor româneşti de învăţământ superior este apreciată în exterior. Universitatea Valahia din Târgovişte se bucură, se pare, de un succes răsunător peste hotare, nominalizată fiind în 2013 de Comitetul Socrates al Oxford Summit of Leaders, drept „Cea mai bună Universitate regională”.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului „România-UE” Bruxelles. Are 42 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.