dr. DAN LUCA

Observăm şi admirăm Polonia care şi-a consolidat locul 6 ca putere politică în UE. Nu e nici o urmă de îndoială şi acum toată lumea la Bruxelles o poziţionează în cadrul topului 6 european (alături de Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia şi Spania). Ca români, avem o simetrie de interese cu Polonia, ei sunt preocupaţi de Marea Baltică şi vecinătatea estică, şi noi vrem stabilitate la Marea Neagră.

În plus, majoritatea domeniilor pe care Polonia le pune pe agenda UE sunt de mare interes şi pentru noi. Polonia joacă un rol de jolly jocker în arena europeană: membru al grupului Visegrad, mizând pe Europa Centrală, dar joacă şi precum ţările mari, alături de ele. Premierul român a precizat că, pe lângă regionalizare, la capitolul absorbţiei fondurilor europene avem multe de învăţat de la Polonia.

Ponta completa, cu ocazia vizitei efectuate la Varşovia, că cele două ţări au opţiuni „absolut identice” despre ceea ce trebuie făcut la nivel european în anii care urmează. Germania şi-a consolidat de la an la an poziţia în topul partenerilor economici ai României. România, după câţiva ani de criză economică, socială şi politică, şi-a recâştigat stabilitatea şi vrea să redevină un partener strategic şi de încredere pentru Germania.

Să nu uităm că Germania este principalul contribuabil la bugetul UE, având în vedere situaţia sa economică, şi are o voce cu puternică rezonanţă în deciziile europene. E bine să ne orientăm şi spre filiera latină.

Dacă vorbim de Spania şi Italia, am evidenţiat o oportunitate pe care am folosit-o prea puţin, deşi sunt un milion de români în fiecare dintre aceste ţări. Italia reprezintă „casa adoptivă” pentru peste un milion de imigranţi români, aproape un sfert din numărul total de minorităţi ai ţării. Experţii în afaceri europene aşteaptă o repoziţionare a Italiei în dezbaterile europene, preşedinţia italiană a UE din al doilea semestru al anului 2014 fiind un bun prilej de a repune Italia pe harta Europei influente.

Italia, ca a treia mare putere economică din eurozonă şi una dintre statele ce sprijină integrarea, are rolul său în stabilirea viitorului UE. La aproape 65 de ani de relaţii diplomatice între România şi China, premierul român Victor Ponta declara recent că îşi doreşte un parteneriat strategic, ce vizează colaborarea politică, evident cea economică - aceasta fiind cea de substanţă - dar şi culturală, în sectorul educaţiei, precum şi în alte domenii.

Dincolo de interfaţa spectaculoasă cu care China impresionează în ultimii ani – kilometri de autostrăzi moderne, zgârie-norii Shanghai-ului, trenurile de mare viteză sau numeroasele aeroporturi, nu mai este o noutate pentru nimeni nici puterea sa economică cu care a reuşit să pătrundă pe pieţele externe, inclusiv în marile state europene. Dacă până nu de mult chinezii erau recunoscuţi pentru mâna de lucru foarte ieftină, azi vorbim deja de mari investiţii în sectorul energetic, sau mai mult, în cel bancar, în ţări precum Germania.

Dacă România vrea să joace un rol mai important în Uniunea Europeană, cred cu tărie că întâi de toate trebuie să-şi analizeze opţiunile şi oportunităţile geopolitice. Viitorul val de integrare va fi înspre Balcanii de Vest, deci putem juca un rol cheie în acest dosar. România poate să găsească matur şi realist poziţionarea sa în UE; contează enorm relaţia cu „fortăreaţa Bruxelles”, dar şi cu Germania, Italia, Spania şi Polonia.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului „România-UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.