dr. DAN LUCA

Bruxelles-ul a dezvoltat de ani de zile o adevărată comunitate a actorilor europeni, fiind capitala „de facto” a Uniunii Europene, fără o reală decizie în acest sens. E drept, la o eventuală nominalizare, nu multe alte oraşe europene s-ar ridica la nivelul cerinţelor. Luând în calcul mai multe caracteristici, avem oraşe „centru de gravitaţie” sau care din punct de vedere diplomatic, demografic, metropolitan sau civic se potrivesc pentru a îndeplini rolul de capitală comunitară.

De exemplu, Praga este capitala europeană care din punct de vedere spaţial este cel mai central poziţionată, în acelaşi timp Frankfurt este situat aproape de marile oraşe europene, iar Luxemburg-ul câştigă puncte la capitolul metropolitan. Ce limbă se foloseşte la Bruxelles? Dacă în Belgia olandeza a fost recunoscută ca limbă oficială în nord, franceza, în sud, şi germana, la graniţa de est, în oraşele şi suburbiile din Bruxelles, şi franceza şi olandeza sunt recunoscute ca limbi oficiale.

Recent au apărut propuneri de a declara engleza limbă oficială, alături de celelalte două. Din păcate, orice discuţie despre limbaj sau educaţie este de natură să declanşeze controverse într-o ţară unde problemele lingvistice sunt o componentă definitorie a vieţii politice. Lucrând în diferite instituţii, în cele mai multe cazuri, europeanul de Bruxelles intră prea puţin în contact cu belgienii, iar aceştia nici nu sunt cei mai buni vorbitori de franceză sau olandeză – viaţa acestora se „personalizează” în funcţie de specificul activităţii pe care o desfăşoară.

Conform cifrelor pe care Ministrul flamand al Educaţiei, Pascal Smet, le cita în planul său, plan numit „Marnix”, 63,2% dintre locuitorii din Bruxelles sunt vorbitori nativi de limba franceză, în timp ce mai puţin de 20% sunt nativi olandezi. Doar 2,5% au engleza ca limbă maternă, dar cu toate acestea, 29,7% dintre persoanele care locuiesc în capitala Belgiei sunt nevoite să vorbească limba engleză bine sau foarte bine, având în vedere natura muncii lor.

„Aş dori să văd toată lumea care trăieşte la Bruxelles vorbind cel puţin o limbă comună, şi aceasta ar putea fi limba engleză”, preciza Smet. Puţin peste jumătate din respondenţi unui recent sondaj, stabiliţi în capitala Belgiei, au declarat că ar dori ca, în cazul administraţiei publice de la Bruxelles, să se vorbească mai mult limba engleză, fiind un handicap pentru cei care nu vorbesc franceza sau olandeza.

Apropo de asta, în ultima vreme s-a schimbat şi abordarea francezilor faţă de limbile străine, inclusiv engleza. Aproximativ 80% dintre respondenţii unui recent studiu au declarat că folosesc în principal limba engleză în viaţa lor de zi cu zi, în relaţie cu alţi profesionişti UE de la Bruxelles, subliniind un sentiment crescând de pragmatism faţă de limbile străine. Franceza rămâne încă utilizată pe scară largă, la Bruxelles.

Michel Soubies însă, un fost funcţionar al Comisiei Europene, care se numără printre cei care au răspuns la sondaj, a declarat că executivul UE ar trebui să lupte împotriva tendinţei de monolingvism pentru a reveni la ceea ce el a descris ca fiind „multilingvism controlat“, cu patru sau cinci limbi. Locuiesc în Bruxelles-ul european de 16 ani.

Sunt în permanent contact cu expatriaţi, funcţionari din instituţiile europene, cu angajaţi din sectorul privat, europeni, români, dar nu numai. Ei sunt, majoritatea, cu studii superioare, bine plătiţi, sociabili, deci timpul trece rapid şi plăcut în acest amalgam de profile. Lucrând în diferite instituţii, în cele mai multe cazuri europeanul de Bruxelles intră prea puţin în contact cu belgienii. Şi aproape toate discuţiile, formale şi informale, se poartă în engleză.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului „România-UE” Bruxelles. Are 42 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.