Energia marchează puternic agenda europeană a ultimilor ani, ceea ce determină inevitabil şi o intensificare a activităţii grupurilor de lobby din capitala Europei, fie ale industriei, fie ale organizaţiilor nonguvernamentale cu preocupări în acest domeniu. Expresia „grupuri de interese industriale” are conotaţii politice în România. Pentru că anumiţi politicieni români au folosit termenul „grup de interese” în demonstraţiile lor mediatice prin care urmăresc să se repoziţioneze, instituţional şi politic, dezbaterea a fost lansată.

La noi, grupurile de interese sunt, în general, percepute ca aducătoare de rău, iar lobby-ul are o notorietate dubioasă şi neserioasă. „O posibilă explicaţie pentru prostul renume pe care îl are lobby-ul este faptul că el urmăreşte apărarea unui interes minoritar, de grup (companie, sindicat, patronat) spre deosebire de campaniile de advocacy care mobilizează oameni şi resurse în favoarea unui interes comun, care priveşte marea masă a cetăţenilor”, preciza recent Roxana Mazilu.

Scopul acestui articol nu este însă analiza conceptului de grup de interese în România, ci de a vedea ce conotaţii au acestea în capitala europeană. Activitatea grupurilor de interese joacă un rol important în munca deputaţilor europeni. „Procesul legislativ ar fi foarte sărac fără contribuţia lor”, spune Alexander Stubb, raportor al Parlamentul European pentru grupurile de interese în UE.

În limbajul de Bruxelles întâlnim des expresii precum „grupul de interese din industria X s-a întâlnit cu comisarul european Y”, fără absolut nici o problemă juridică şi nici măcar de etică. În Bruxelles sunt aproximativ 3.000 de birouri ale asociaţiilor europene sau, dacă vreţi, puteţi să le numiţi grupuri de interese. O analiză sectorială a acestor grupuri de interese şi, în acelaşi timp, o evaluare a prezenţei „grupurilor industriale române şti” în structurile europene este necesară pentru o ţară membră a UE la aproape 7 ani de la aderare.

În prezent, în ceea ce priveşte reprezentarea României în Bruxelles mai avem încă multe sectoare de acoperit, şi nu doar ca o necesitate impusă de corelarea cu legislaţia europeană, ci mai ales pentru faptul că economia europeană nu stă pe loc, măsurile de dezvoltare trebuie iniţiate şi de la nivel naţional şi trebuie adaptate nevoilor noastre. În această primăvară a fost Ziua Energiei Româneşti la Bruxelles, ocazie cu care Centrul Român al Energiei (CRE), în cooperare cu Reprezentanţa Permanentă a României, a organizat un eveniment de amploare în capitala europeană, sub numele „România, un Pol Energetic în Europa”.

„Odată cu extinderea noului proiect energetic comunitar către Europa de Est şi Balcani se deschid noi oportunităţi pentru România. Însă, pentru a atinge acest obiectiv, avem nevoie de o bună funcţionare a pieţei, de respectarea tuturor regulilor, de crearea unui cadru potrivit pentru investiţii”, spunea Günther Oettinger, Comisarul European pentru Energie, la finalul întâlnirii. Recent, am participat şi eu la Bruxelles la o întâlnire a reprezentanţilor Centrului Român al Energiei, ocazie cu care Philip Lowe, directorul general al Directoratului General pentru Energie, de la Comisia Europeană, a declarat că executivul comunitar va publica, în această toamnă, o serie de recomandări cu privire la schemele naţionale de suport pentru sursele regenerabile.

Centrul Român pentru Energie este un pionier al României integrate european: investeşte pentru a intra în mecanismul operaţional de la Bruxelles. Concluzia mea: există o mare diversitate de grupuri de interese în Bruxelles în ceea ce priveşte politica energetică, dificil de anticipat din România. Atât de dificil, încât majoritatea acestora nu au nici o conexiune cu ţara noastră, sau poate mai bine zis, România nu are astfel de „ocupaţii” racordate la dezvoltările europene contemporane. Şi e o risipă, având în vedere potenţialul românesc.

Dan Luca este Doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului „România-UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.