dr. DAN LUCA

„O fantomă bântuie din nou Europa – spectrul puterii germane”, scria istoricul Brendan Simms acum un an într-un articol intitulat „Problema germană” în revista New Statesman. Publicaţia evidenţiază că, în ultimii cinci ani, a fost observată o „remarcabilă creştere” a influenţei germane, în contextul în care Berlinul a făcut faţă cu bine crizei economice şi a împiedicat Banca Centrală să se angajeze în achiziţionarea de bonduri ale statelor europene falimentare situate la periferie, cărora, în schimb, le-a prescris o dietă severă de „reglementări” fiscale.

Prin urmare, nu este deloc surprinzător că în această perioadă a fost observată o accentuare a germanofobiei pe plan politic şi la nivelul popoarelor de pe continent”. Istoricul şi editorialistul Dominic Sandbrook, scria în Daily Mail că un număr din ce în ce mai mare de europeni cred că, „pentru a treia oară în mai puţin de 100 de ani, Germania încearcă să preia controlul asupra Europei”. Trebuie să recunoaştem că jocul Germaniei în criza europeană a fost şi rămâne factorul determinant în orientarea cârmei Uniunii Europene într-o direcţie sau alta.

Criza s-a dovedit pentru Germania mai degrabă o oportunitate decât un pericol. Oportunitatea a venit desigur la pachet cu responsabilitatea, căci variile capitale europene s-au uitat, cu ochi mari, dulci şi sinceri la Berlin pentru ajutor, iar Berlinul a trebuit să joace mai multe jocuri la pachet: jocul intern german, jocul la Bruxelles (cel în plan european), respectiv jocul extern cu partenerii din afara UE.

Jocul intern german este unul cheie, căci indiferent de viziunea unui lider, dacă vrea să supravieţuiască, trebuie să ţină cont de opinia publică din ţara sa. Nu poţi în acest context să ceri eforturi bugetare cetăţenilor tăi, ca să-i salvezi pe alţii, fără să pui condiţii dure în schimb. Astfel se poate explica „intransigenţa” de care a fost acuzată Angela Merkel în criza eurozonei. Faptul că Merkel a jucat politic intern cum trebuie, prudent - pe măsura asentimentului cetăţenilor germani, e dovedit în rezultatul electoral record pentru CDU în 2013.

Tot parte din jocul intern, la limita celui european, sunt deciziile sistemului juridic german, care i-a făcut să aştepte cu sufletul la gură pe restul partenerilor europeni în criza eurozonei. Totodată, să nu uităm că Banca Centrală Europeană, de la Frankfurt, e modelată pe sistem german, neinflaţionist. Jocul de la Bruxelles este principala caracteristică a crizei: Bruxelles-ul a devenit de facto al doilea Berlin, atât formal cât şi informal. În primul rând, sunt mai mulţi germani ca oricând în poziţii cheie, cantitatea îmbinându-se cu calitatea în termeni de influenţă asupra deciziilor instituţiilor europene.

În al doilea rând, din ce în ce mai des, viziuni sectoriale sau globale cu privire la Europa se lansează la Berlin. În al treilea rând, motorul franco-german nu mai e un motor între egali, Parisul urmează în cele mai multe cazuri Berlinul, iar acesta din urmă îşi permite să joace la mai multe capete: de exemplu cu Marea Britanie şi Olanda pentru reformarea - în sensul debirocratizării - Uniunii Europene.

Nu în ultimul rând, jocul faţă de partenerii externi: Berlinul a devenit răspunsul de facto la întrebarea lui Kissinger cu privire la „eu pe cine sun când vreau să discut cu Europa?”. Deşi, recent, atât preşedintele SUA cât şi cel al Chinei au fost la Bruxelles, vizitele lor în Berlin în ultimii ani şi numărul telefoanelor de coordonare cu Angela Merkel le-au depășit pe cele cu Barroso şi/sau Van Rompuy. În consecinţă, dacă România vrea să îşi promoveze interesele externe cât mai înţelept, e util să se coordoneze mai des cu Berlinul.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997 şi este preşedintele „Casei Europe” Bruxelles. Cei interesaţi de actualitatea europeană pot urmări mesajele zilnice postate pe blogul www.casaeuropei.blogspot.com.