dr. DAN LUCA

Legislaţia europeană se răsfârge asupra statelor membre UE, condiţiile de aderare se impun înaintea semnării tratatelor de apartenenţă la blocul comunitar, însă sunt şi cazuri excepţionale, în care se deviază de la regulile de bază. În aceste situaţii însă vorbim de state care au ştiut cum să işi susţină interesul naţional şi să se impună în faţa deciziilor europene.

Sunt cazuri în care state membre pot să negocieze anumite „opt-out”-uri de la legislaţia sau tratatele Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că nu trebuie să participe la anumite politici europene. Astfel, în prezent, Danemarca are 4 asemenea opt-outs (securitate şi apărare; cetăţenie, libertate, securitate şi justiţie, uniune economică şi monetară), Irlanda 2, Polonia 1, Suedia 1 şi Regatul Unit 4.

Marea Britanie are la rândul ei un statut mai special, dar să nu uităm că premierul britanic doreşte renegocierea poziţiei ţării sale, căutând să limiteze rolul şi influenţa Uniunii Europene asupra activităţilor sale economice şi apoi organizarea unui referendum în 2017, pe tema apartenenţei la UE.

Marea Britanie cât şi Danemarca împlinesc în 2013 40 de ani de când sunt membre ale Uniunii Europene. Să fie oare o coincidenţă că, la 1 ianuarie 1973, cele două ţări aderau la blocul comunitar, alături de Irlanda, statul care s-a impus o perioadă îndelungată împotriva adoptării documentelor ce stabilesc cadrul legal de organizare a UE?

Mi se pare interesantă o analiză a modului în care aceste ţări şi-au jucat cărţile în Uniunea Europeană. Irlanda - deşi nu s-a opus adoptarii monedei euro, ne-a dat emoţii în repetate rânduri, pentru ca în final să putem afirma că pe parcursul anilor, situaţia în cazul acestei ţări s-a schimbat radical. Am asistat la refuzul în legătură cu Tratatul de la Lisabona (dar şi alte ratificări de tratate comunitare), însă specialiştii europeni au fost „plăcut surprinşi” de atitudinea irlandeză faţă de Tratatul Fiscal.

Primele luni ale acestui an au fost dedicate mandatului irlandez la preşedenţia rotativă a UE, pentru a 7-a oară, derulat fără probleme. Dacă se discută o posibilă părăsire a Uniunii de către Marea Britanie, ministrul pentru afaceri europene din Danemarca declara recent că ţara sa nu are nici o intenţie de a merge în aceeaşi direcţie. După cum sublinia şi Wammen, o eventuală ieşire a Marii Britanii din UE ar poziţiona Danemarca oarecum pe actualul „scaun” britanic pe viitor, ca fiind cea mai „semi-decomandată” membră a blocului comunitar.

Menţinerea legăturilor strânse cu Marea Britanie este, de asemenea, o prioritate de top pentru Danemarca, susţine diplomatul danez. Într-o mare măsură, Danemarca a aderat la UE ca urmare a aderării britanice. Şi chiar dacă Marea Britanie în cele din urmă ar decide să părăsească UE, el crede că relaţia dintre ţara sa şi Marea Britanie nu s-ar schimba în mod semnificativ. Nicolai Wammen insistă ca Danemarca să fie cât mai aproape de UE, considerând acest lucru în interesul poporului danez.

Şi în Parlamentul European, politicienii danezi sunt apreciaţi ca fiind în general destul de „prietenoşi” în abordarea relaţiei Danemarca-Uniunea Europeană. O oarecare asemănare apare însă între Marea Britanie şi Danemarca, dacă este să ne oprim asupra monedei unice. După cum citeam recent, potrivit rezultatelor unui studiu realizat de TNS Gallup pentru ziarul Berlingske Tidende, suportul pentru înlocuirea coroanei daneze cu euro este destul de scăzut. Doar 22% dintre cei chestionaţi au declarat că ar vota în favoarea adoptării monedei euro într-un referendum. Danemarca ar putea risca să fie marginalizată şi decisiv slăbită în lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere, după cum susţine şi Ministrul danez al Justiţiei, Morten Břdskov.

Dar euroscepticismul răspândit pe scară largă în rândul publicului danez face dificilă pentru guvern ambiţia sa de a se apropia de UE. Danezul Lars Lřkke Rasmussen, liderul opoziţiei, a declanşat recent presiunea asupra premierul Helle Thorning-Schmidt de a lansa un referendum în privinţa a două dintre opt-out Danemarcei. Rasmussen, fost prim-ministru şi lider al liberalilor, vrea Danemarca să scape de optout- ul de pe Apărare şi Justiţie printr-un referendum, cât mai curând, eventual în luna mai a anului viitor, pentru a coincide cu ziua alegerilor europene. Rasmussen îşi argumenta propunerea: „A venit timpul, trebuie să ne confruntăm cu aceste opt-out. Efectele negative mai ales ale justiţiei sunt de o asemenea urgenţă încât ar fi iresponsabil să se păstreze”.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului „România- UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.