dr. DAN LUCA

Trăiesc în afara teritoriului statului român, dar sunt român. Din România însă nu a dispărut încă mentalitatea „salam cu soia”, sau cel puţin nu de peste tot: „românii din străinătate sunt laşi că au plecat şi drept urmare nu au nici un drept să se implice la nivel intern”, „românii din străinătate ar trebui să fie mulţumiţi că le e bine acolo unde sunt”. Chiar aşa?

Deşi fac parte dintr-o diasporă mai specială – cea a românilor inseraţi în structura unică a capitalei comunitare – îi cunosc bine în Belgia pe compatrioţii noştri care lucrează în construcţii sau menaj. Sunt oameni extraordinari, poate mai români ca mulţi care se bat cu pumnul în piept în ţară că sunt români. Aceştia sunt însă prea puţin conectaţi la dezvoltările din România, iar greşeala nu este doar a lor.

România are nevoie de toţi românii. Dacă unii dintre noi am ales drumul Diasporei, asta nu înseamnă că nu mai suntem români sau că nu ne mai pasă de România, ci dimpotrivă. Din fericire însă, sunt şi percepţii pozitive, deschise spre o politică de integrare socială a românilor din diasporă. Cea mai importantă susţinere vine din partea oamenilor de rând, cei care au nevoie de o asemenea politică şi de răspunsuri concrete.

Aflaţi la Bruxelles de ceva vreme, capitala ne-a găzduit tocmai în mijlocul comunităţii muncitorilor în construcţii şi al celor care cresc copii şi îngrijesc casele celor din Bruxelles. Viaţa lor nu a fost uşoară nici o clipă, iar deschiderea graniţelor în anul 2007 nu a constituit o rezolvare automată a problemelor lor. Muncitorii în construcţii care au devenit liber-profesionişti se izbesc de o multitudine de neclarităţi privind accesul la pensii, chestiunile de natură fiscală, reunirea familiei.

Copiii lor nu cunosc procedura de echivalare a diplomelor, posibilitatea continuării studiilor, nu ştiu că piaţa muncii le poate oferi stagii de pregătire extrem de valoroase, cu sau fără plată, se limitează de multe ori în a rămâne deschişi locurilor de muncă pentru care nu este nevoie de o pregătire intelectuală asiduă; mamele lor, cu ani grei de şcoală şi diplome în economie, încă dichisesc casele străinilor fără să-şi cunoască oportunităţile în Diaspora.

Trebuie să vedem care sunt oportunităţile reale, mai ales acum, după deschiderea pieţei muncii. Doresc să accentuez aici şi a românilor plecaţi importanţa implicării în politica românească şi în crearea imaginii de ţară. Românii din Diaspora trebuie să aibă o voce politică în România. Trebuie să recunoaştem că migraţia are un rol pozitiv pentru ţările europene adoptive. Milioanele de români care lucrează în străinătate au trimis şi trimit încă în ţară bani, dar contribuie în acelaşi timp şi la dezvoltarea economiilor în ţările în care lucrează.

Dacă forţez puţin comparaţia, cred că românii se găsesc pe un fel de panglică Möbius, concept matematic în care există aparent două părţi (în cazul nostru românii din România şi românii din afară), dar în realitate panglica nu are decât o faţă (românii în general). E puţin abstract, dar îmi place conceptul. Să nu uităm, românii plecaţi au capacitatea de a ajuta ţara de origine, aşa cum au făcut-o la începutul secolului al XX-lea, când Diaspora românească a jucat un rol crucial în crearea Statului român modern.

Nu este interesul Diasporei româneşti în a blama guvernările din România. Din afara României se doreşte o implicare şi o responsabilizare în dosarele în care poate să se aducă valoarea adăugată. Politica europeană a României are nevoie de românii din afara României. Se pot consolida adevărate Consilii Consultative ale Diasporei, cu o presă care să deservească comunităţile româneşti. Contribuţiile se vor simţi treptat, atât în îmbunătăţirea imaginii României, cât şi în dezvoltarea turismului şi infrastructurii din ţara noastră.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului „România-UE” Bruxelles. Are 42 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxellesul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj.