DR. DAN LUCA

Nu înseamnă că dacă eşti tânăr reprezinţi generaţia Erasmus. Nu înseamnă că eşti „generaţia Erasmus” doar dacă ai călătorit în Europa. „Generaţia Erasmus” este un mod de gândire, în care discursul naţionalist nu are ce să caute, în care distrugerea (chiar şi involuntară) din discurs, nu ajută. Toleranţă europeană, viziune, deschidere către alţii - asta e Generaţia Erasmus!

Mă bucur că am reuşit să trăiesc o astfel de senzaţie – o experienţă de 4 ani la Asociaţia Studenţilor Europeni (AEGEE) Cluj şi apoi doi ani fiind ales în Biroul Executiv de la Bruxelles. În această formulă am lansat proiecte împreună cu colegii de diferite naţionalităţi, am participat la discuţii în limba engleză, dar am lucrat şi în franceză. Activitatea a însemnat lucru în echipe multinaţionale, evenimente în capitale europene, implicare în viitor - proiectul Europa 2020 îl discutam deja în anii ‘90.

Matteo Renzi, la doar 39 de ani, este noul premier italian, nu însă fără a atrage controverse. Dincolo de convingerile politice, unul dintre atuurile sale a fost, aşa cum spunea chiar el, faptul că este tânăr. Renzi se consideră „un exponent al «generaţiei Erasmus»”, alcătuită din tineri care au cunoscut aproape exclusiv doar moneda euro şi crede în „valorile europene, cele promovate de fondatorii Uniunii”. Succesul şi ascensiunea rapidă a noului prim-ministru italian este o reală încurajare de implicare politică pentru „generaţia Erasmus”. În România onoarea i-a revenit lui Victor Ponta, acum doi ani, la 39 de ani.

Dincolo de cele mai înalte funcţii în stat, care sunt generatoarele acestei ridicări? În primul rând, energia generaţiei, dar şi setea de nou a societăţii: modelele vechi sunt abandonate, societatea se restartează, căzând pe umerii Generaţiei Erasmus misiunea de a reconstrui edificiul european, cu energie, dar şi înţelepciune.

Provocarea generaţiei cu pricina nu e doar competenţa, ci dialogul şi capacitatea de a asculta, nu doar de a acţiona, de a şti când să ia un sfat bineintenţionat. Totodată, cheie va fi perseverenţa de a duce proiectele până la capăt. Pe scurt, voinţa cu care îşi vor pune în „executare” viziunea şi valorile. Or, testul Europei reale, al redefinirii relaţiei dintre cetăţean şi politică/administraţie, un nou echilibru, un model social, acesta este testul Generaţiei Erasmus, fie că ea mişcă lucrurile în sectorul privat sau cel public.

Europa reală înseamnă mai puţine subiecte artificiale şi mai mult concret, mai puţină vrăjeală şi mai multe soluţii, şi, sper la rândul meu, ca om al acestei generaţii, mai puţin populism şi mai multă aplecare şi încredere în comunitate. Iar Generaţia Erasmus trebuie să combine energia cu înţelepciunea pentru a reuşi să „ne” treacă multipla criză pe care o traversăm, spre noua Europă, fie că vorbim de Statele Unite ale Europei sau alt model. „Generaţia Erasmus” a acumulat experienţă şi este păcat că nu iese mai mult în faţă.

Preferă să rămână mai în urmă, în structuri ONG-iste, în federaţii industriale, în administraţia publică, deşi se bucură de o bună pregătire europeană. Implicarea acestora ar fi un beneficiu pentru politică, ei reprezentând o resursă extrem de valoroasă. Clasa politică tânără a început să prindă, dar „generaţia Erasmus”, educată european, lipseşte încă din nefericire din multe structuri.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997 şi este preşedintele „Casei Europei˝ Bruxelles.