dr. DAN LUCA

Omul simplu se întreabă ce sunt alegerile europene? Chiar merită să mergem la vot pentru aşa ceva? Aceleaşi feţe pe care le vedem în fiecare campanie electorală, aceleaşi promisiuni greu de urmărit dacă s-au materializat. O ducem mai bine de când suntem în Uniunea Europeană? Se pare că da, dar schimbarea nu este spectaculoasă, cel puţin nu până acum. Poate şi criza pe care o trăim de vreo 5 ani nu ne permite să vizualizăm prosperitatea.

Eu zic că putem avea alegeri europene în România pline de sens, în care cetăţenii să fie cu adevărat interesaţi, în care să putem discuta chestiuni reale. Mingea este însă în terenul partidelor politice. Avem o echipă europarlamentară echilibrată, avem periodic nevoie însă şi de suflu nou, de oameni conectaţi atât la realitatea de la Bruxelles cât şi la cea din România. Această „dublă pălărie”, precum şi complementaritea necesară între voinţa politică şi expertiza tehnică face ca influenţa la Bruxelles să fie maximă, căci am avea oameni care să vorbească şi româna şi „bruxelleza”.

Dacă avem pe listele propuse de partidele politice româneşti candidaţi care înţeleg cu adevărat complexitatea politicilor europene, realtăţile politico-administrative româneşti şi de multe ori chiar nuanţele regionale, avem o şansă să avem un dialog util societăţii româneşti. Miza e mare, cine formează echipa de 32 de eurodeputaţi care vor conecta România la Europa până în 2019, când preluăm preşedenţia UE? Dacă vom merge însă pe aceleaşi nume, cu aceleaşi subiecte tocite de malaxorul mediatic românesc, riscăm să pierdem interesul pentru astfel de interacţii.

Şi e mare păcat. Pierde instituţia europeană, pierde partidul politic, pierde ţara şi pierde cu siguranţă şi cetăţeanul român. Cred cu tărie că cei care doresc să candideze pentru legislativul european trebuie să poată aborda liber şi realist subiecte precum: resursa umană necesară pentru relaţionarea României la UE, pârghii pentru implicarea sectorului de afaceri şi a societăţii civile româneşti în înţelegerea dinamicii legislative europene, reforma instituţiilor europene şi avantajul României.

În acelaşi timp viitorul eurodeputat trebuie să prezinte perfect contextualizarea politicilor europene la România. Exemple concrete, unde s-a greşit cu „micul românesc”, resursele României – legislaţie şi emoţii, industrializarea europeană – cum ne poziţionăm ca ţară. Încrederea cetăţenilor în construcţia europeană a scăzut şi s-a accentuat pe fondul crizelor repetate. Sondajele de opinie ilustrează clar acest lucru, nuanţând însă, observăm că cetăţenii nu critică ideea de Uniune Europeană, însă nu sprijină sistemul european creat în ultimii ani.

Cetăţenii europeni în general manifestă o reticenţă faţă de oamenii politici şi modul lor de a se implica în problemele reale ale cetăţenilor. Simplificând puţin, poza europeană a anului preelectoral 2013 arată destul de şifonată. Guvernele, politicienii aflaţi la putere navighează într-o nebuloasă fără sfârşit, cu prea puţine soluţii. Partidele de opoziţie încearcă la nivelul ţărilor membre să propună soluţii, dar credibilitatea mesajului politic scade pe zi ce trece.

Astfel apar noi lideri, noi mişcări, noi propuneri şi asta nu e rău. Problema e că majoritatea dintre aceştia îşi clădesc discursul public pe radicalizarea mesajului anti-sistem, cu conotaţii anti- UE. Ceea ce este şi mai grav, cu astfel de propuneri, unele partide obţin creditul ţării. Rezultat palpabil este că doar reuşesc blocarea sistemului politic din bazinul electoral respectiv, fără nici un ajutor concret pentru cei care i-au votat. Ce poate cetăţeanul european să înţeleagă din tot ce-l înconjoară? Ce gândeşte unul dintre cei 500 de milioane de europeni? În cine îşi pune speranţa de salvare?

Dacă mergem în această direcţie, partidele anti-sistem vor profita enorm de alegerile europene de anul viitor. Într-un scenariu catastrofă, vom avea 25% din Parlamentul European de după mai 2014 dominat de eurodeputaţi care sunt împotriva UE, sunt pentru revenirea în matricele naţionale, fără nici o şansă de a menţine sistemul european. Mai este încă timp pentru a schimba rezultatul alegerilor europene. Neimplicarea nu ajută, iar delăsarea lasă loc profitorilor.

E timpul noilor oameni politici să iasă în faţă. E momentul ca partidele tradiţionale transnaţionale să îşi dea mâna pentru a discuta proiectul european. Să vedem ce oameni avem în ograda partidului pentru a-i împinge în responsabilizarea europeană. Un proiect european care are nevoie de transparenţă, simţ politic practic şi ambiţia unor lideri puternici de a avansa cu adevărat. Nu mai e voie să avem mesaj dublu. Exact ceea ce discutăm în Parlamentul European să povestim şi acasă, la televiziunea naţională.

Nu mai avem nevoie de expresii „păi Bruxelles-ul a decis”, când suntem eurodeputaţi sau comisari europeni. Dacă există subiecte periculoase din punct de vedere politic, acestea trebuie discutate. Miza este uriaşă – e practic miza de a continua sau nu proiectul european. Fără proceduri greoaie, rutină sau birocraţie! Putem demonstra că UE este structura care rezolvă problemele cetăţenilor, care crede cu adevărat în calitatea vieţii cetăţenilor săi.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului „România- UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.