dr. DAN LUCA

Unde s-ar putea integra o persoană care îşi doreşte o carieră în afacerile europene? Unii doresc un job în instituţii, alţii vor activitatea în misiuni diplomatice, reprezentanţe regionale, corporaţii, grupuri de interese industriale, sindicate, firme de consultanţă, camere de comerţ şi industrie, organizaţii neguvernamentale sau trusturi de presă. În Bruxelles este loc pentru toţi!

În cadrul birourilor permanente ale federaţiilor industriale europene lucrează între 5 şi 15 oameni, şi avem de unde alege, fiindcă în Bruxelles sunt aproximativ 3.000 (trei mii – nu e nici o greşeală!) de birouri ale asociaţiilor europene sectoriale. Cu totul cam 20.000 de oameni îşi derulează activitatea în acest sector, doar la Bruxelles. Fiecare structură este coordonată de o persoană purtând fie titlul de Secretar General, Director General sau Head of Office.

Sunt oameni foarte influenţi în mecanismul legislaţiei europene, calităţile lor fiind de multe ori determinante pentru ramurile industriale pe care le reprezintă. Secretarul General coordonează activitatea unui Secretariat. Salariile acestor persoane sunt excelente, în concordanţă cu reponsabilitatea pe care o au, atingând 5.000 euro sau chiar 10.000 euro pe lună, în funcţie de industria pe care o reprezintă.

Succesul acestor organizaţii se măsoară prin recunoaşterea la nivel înalt de către factorii de decizie europeni a organizaţiei ca influentă şi indispensabilă în procesul evolutiv al legii comunitare, pe de o parte, dar şi importantă ca activitate în cadrul grupului de către membri, adică cei care acoperă costurile activităţii de la Bruxelles. Probabil mulţi se întrebă dacă pregătirea pe care o au le-ar permite să găsească un loc de muncă în Bruxelles-ul european.

Concursurile EPSO, pentru a deveni funcţionar comunitar, trezesc mare interes, dar viaţa poate să fie însă interesantă şi lucrând în sectorul privat al capitalei Europei. Sutele de români care activează deja în acest sistem pot să confirme că dimensiunea privată a afacerilor europene nu este de neglijat. Dar să revenim la pregătirea necesară pentru a lucra în Bruxelles.

Dacă ne referim la educaţia formală, candidatul trebuie să aibă deja o diplomă, chiar dacă aceasta este dintr-o universitate românească. Un master efectuat într-o ţară vest-europeană este de asemenea extrem de util. Limbile străine sunt foarte importante. Fără limba engleză nu se poate face nimic, franceza este un punct în plus, iar dacă ai cunoştinţe de limba germană, este şi mai bine. Italiana şi spaniola nu fac diferenţa, fiind mulţi italieni şi spanioli în Bruxelles.

Dacă doriţi să lucraţi în Bruxelles, căutaţi să înţelegeţi mai mult decât mecanismul instituţional, să vă specializaţi treptat pe anumite politici sectoriale, fie cea de mediu, energie, trasporturi, finanţe. Nu dă bine dacă la un interviu nu ai habar ce reprezintă prescurtări precum WWF sau CEFIC şi soliciţi un job ca expert pe politicile de mediu.

Şi pentru a-i ambiţiona şi mai mult pe cei interesaţi, lipsa specialiştilor de politici sectoriale în domeniul european, lipsa unei prezenţe industriale româneşti integrate în federaţiile europene şi statulul de nou membru UE pentru România fac ca nici un român să nu ocupe încă poziţii de vârf în cadrul federaţiilor europene de la Bruxelles. Prin multă muncă şi pasiune totul e posibil!

Dan LUCA este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, fondator în 2003 al Clubului „140România-UE” Bruxelles. Are 41 de ani şi îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Este profesor la universităţi din Bruxelles, Gorizia (Italia), Bucureşti şi Cluj. În 2008, inspirat şi sprijinit de social-democraţii germani, socialiştii francezi şi laburiştii britanici, a înfiinţat la Bruxelles prima filială din afara teritoriului României a unui partid politic român – PSD Bruxelles.