dr. DAN LUCA

Asocierea exclusivă a apartenenţei la Uniunea Europenă cu obţinerea finanţărilor europene este o greşeală. Dacă ar fi să fac o comparaţie, aş putea spune că există o oarecare nuanţă, culoarea de bază fiind însă cu totul alta. Bruxelles-ul înseamnă, dincolo de fonduri europene şi de pol legislativ, şi o oportunitate de business.

Într-adevăr, la Bruxelles sunt prezente toate interesele care contează în Europa, de la cele industriale la cele sindicale, de la cele internaţionale la cele locale, de la cele politice la cele de societate civilă. Iar în amalgamul politico-legislativ se găsesc mereu interese de business, căci business-ul este influenţat de calitatea legislaţiei şi e normal să fie preocupat într-un parcurs legislativ de succes.

Pentru un asemenea parcurs nu poţi reuşi de unul singur: asta înseamnă apelul la consultanţi cu experienţă în oraş, în afaceri publice, dar şi ca expertiză tehnică; practic, oameni care să poată traduce clar şi răspicat impactul unei decizii legislative asupra unei industrii şi implicit, prin locurile de muncă, efectele asupra oamenilor. Dar un parcurs de succes mai înseamnă şi o politică de alianţe.

Ca orice oportunitate însă nu se întinde singură în faţa oricui e interesat de un „tun rapid”, ci rămâne apanajul cunoscătorilor şi al celor cu viziune pe termen mediu şi lung. Ţinând cont de aceste pârghii aflate la dispoziţie, interesele româneşti, fie ele industriale sau de alt fel, ar avea de câştigat. Cum? Fie prin apelul la consultanţă în afaceri europene pentru a-şi maximiza interesele, apelând la oameni cu contacte, cu reţea, în oraş, fie prin alianţe cu omologi, persoane juridice sau personalităţi.

Alianţa dă naştere la solidaritate şi la maximizarea potenţialului de colaborare: cu un aliat legislativ faci şi business şi găseşti noi oportunităţi de colaborare. De asemenea, prietenia se ţine cu obraz, prin vizite, prin contribuţii de substanţă la dezbateri, prin sprijin în momente cheie, prin participare sau organizare comună de evenimente; ochii care nu se văd se uită.

În momentul în care majoritatea românilor cu interese comunitare vor înţelege că o prezenţă la Bruxelles, cu caracter de informare sau reprezentare, e esenţială pentru a face faţă provocărilor legislative şi presiunilor pieţei europene - şi internaţionale, România va fi făcut deja un mare pas înainte spre calitatea de membru adult al Uniunii Europene. E important să nu ne prindă încă „adolescenţi europeni” preşedinţia română a Consiliului UE, în 2019.

Să sperăm că până atunci vom depăşi şi frica de un proces democratic normal, de lobby-ul european: e normal să îţi aperi interesele argumentat, nu e imoral. Şi astfel nici gândul la Uniunea Europeană şi la fondurile europene nu va mai fi o cădere bruscă de la extaz la agonie, apropo de procesul birocratic de aplicare şi de rata de absorbţie a lor.

Dan Luca este doctor în Relaţii Internaţionale şi Studii Europene, profesor la universităţi din Bruxelles, Bucureşti şi Cluj. Este autorul a 3 cărţi despre România afacerilor europene, Bruxelles-ul european şi dilemele comunicării. Îşi desfăşoară activitatea la Bruxelles din 1997 şi este preşedintele „Casei Europei” Bruxelles.