Pe sfinţii pe care i-a dat, în decursul istoriei, neamul românesc îi regăsim în toate lunile anului bisericesc, fiind însemnaţi cu albastru. Ei ne arată prin viaţa lor că sfinţenia nu este apanajul unei generaţii, al unui timp din istorie, ci este răspunsul permanent al creştinului autentic, plin de iubire, credinţă şi fapte bune, la iubirea lui Dumnezeu, fiind permanent chemat la sfinţenie şi viaţă veşnică în Împărăţia cerurilor. Şi aceasta deoarece scopul vieţii noastre este sfinţenia. Pentru a ajunge la sfinţenie este nevoie să-I urmăm lui Hristos şi să împlinim în viaţa noastră cuvintele Lui.

Toți sfinții naționali români care s-au sfințit pe pământul românesc ,în Dobrogea,în Ardeal,în Muntenia,în Moldova ,toți au fost de mare folos în vremea lor de-a îmbărbăta poporul ,în credință ,în timpul războaielor și în toate ispitele acestei vieți. Ei au dovedit nu numai cuvantul ci și cu viața și trăirea lor. Avem în Moldova pe Sfântul Ștefan cel Mare care nu făcea nimic fără ajutorul Sfântului Daniil Sihastrul și fără binecuvântarea Sa. Avem pe Sfântul Grigorie Decapolitul. Între cei care au trăit deplin viaţa călugărească, se numără Sfântul Nicodim de la Tismana, Sfântul Daniil Sihastrul, Sfânta Teodora de la Sihla şi Sfântul Calinic de la Cernica. Îi cinstim astăzi şi pe acei martiri români care au ţinut sus stindardul Crucii în vreme de prigoană, pecetluind cu sângele lor propria mărturie, precum Sfinţii Mucenici de la Niculiţel, din veacul al IV-lea; apoi pe Sfântul Ioan Valahul (†1662) şi pe binecredinciosul voievod Constantin Brâncoveanu cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache, martirizaţi de turci, în ziua de 15 august 1714. În calendarul nostru bisericesc regăsim peste 100 de sfinți străromâni și români care au fost trecuţi în rândul sfinţilor în diferite etape de canonizare din ultimul veac al istoriei Bisericii Ortodoxe Române.

Pr.Pîrvu Aurelian