Ioan Cezar Corâci: Care este părerea dvs. despre politicile din pandemie, actuale? Nelegat, neapărat de caracterul politic, ci de implicaţiile economice ale acestor politici, cel puţin aşa cum se văd ele în Bugetul tocmai adoptat al României.

Mircea Coşa: Pandemia aceasta nu poate fi discutată. Eu nu sunt din categoria celor care o neagă, sigur că ar putea să aibă anumite elemente de, să zicem, politicianism, dintr-o parte sau dintr-alta… Pentru că ea a venit într-un moment în care schimbările foarte mari în economia mondială probabil că au dus şi la asemenea situaţii. Dar, în esenţă, părerea mea este că în România, faţă de alte ţări, lucrurile au mers diferit, şi nu în cea mai bună direcţie. Pandemia a oprit economia în majoritatea ţărilor, asta e un lucru pe care nu putem să-l contestăm, măsurile restrictive, dar aproape în toate ţările, dacă nu chiar în toate ţările studiate, europene în primul rând, dar putem să adăugăm şi SUA şi China, toate măsurile de restricţionări au fost dublate cu măsuri de compensare. De compensare a pierderilor. Statele respective au investit enorm în economie pentru a compensa pierderile şi pentru a ţine economia într-un echilibru atât de necesar demarării, atunci când va fi momentul. S-a investit foarte mult, România este pe ultimul loc din acest punct de vedere, a investit doar câteva procente din PIB, dacă punem în comparaţie cu ceea ce au investit SUA, Franţa, Germania, chiar Italia, Spania şi aşa mai departe, nu mai vorbesc de ţările din jurul nostru Ungaria, Cehia, Polonia. Decalajul este foarte mare. Aceste ţări au investit mult pentru a sprijini ramurile aflate în dificultate şi mai ales pentru a le menţine la un moment la care demararea va fi posibilă fără eforturi foarte mari. La noi lucrurile au stat total diferit. S-a investit foarte puţin din PIB în economie, iar programele care teoretic sună foarte bine, de sprijinire a unor ramuri sau investitori sunt mai mult pe hârtie, pentru că în mare parte nau fost aplicate, sau au fost aplicate cu mare întârziere, sau aplicate cu restricţionări din partea sistemului bancar care nu a fost întotdeauna pe aceeaşi linie cu propunerile guvernului. Deci, la noi situaţia este mult mai gravă. La noi sunt situaţii în care anumite ramuri, sau anumite investiţii ale sectorului privat, nu vor mai putea fi pornite într-o măsură în care să devină competitive pe plan extern. Mă refer la turism, mă refer la HORECA în general, dar nu numai, precum şi la anumite ramuri industriale, care sunt dependente, până la 90- 95%, de comenzi venite din exterior. Cum ar fi, de exemplu, industria auto, care suferă pentru că aceste comenzi nu mai vin, situaţia în ţările respective este de asemenea complicată… Noi nu am găsit mijloacele de a ne valorifica propriile resurse în caz de criză. Adică suntem o ţară care, în caz de criză, am dovedit că suntem total dezarmaţi. Depindem de ce fac alţii, iar goana aceasta pe care o avem acum, această disperare de a avea cât mai rapid fondurile europene pe acel program faimos de redresare şi reziliere, nu ştim când vor veni, şi cum vor veni, pentru că ele au un grad mare de condiţionalitate. Pe de altă parte, continuăm să ne împrumutăm foarte mult… Deci situaţia din România eu o consider mai gravă decât în alte ţări, care şi ele au avut daune pandemice. Faptul că reducem capitalul autohton… Sigur, îl reduce criza, dar îl reducem şi noi, nesprijinindu-l… Reducerea numărului de IMM-uri, pentru că este clar că acestea sunt cele mai afectate, va duce într-adevăr la o structură a economiei căreia îi va fi greu să se relanseze chiar şi după trecerea crizei. Păi, dacă comparăm numărul de IMM-uri şi ponderea lor în PIB, într-o ţară cu economie medie - că Italia nici ea nu mai e unul dintre vârfurile de lance ale economiei europene - cu România, stăm foarte rău…

I.C.C.: Aşa este. Stăm foarte rău şi sunt daune colaterale, ca să spun aşa, pe plan social. Faptul că nu au fost încurajate activităţile de interes privat, întreprinderile mici şi mijlocii, a dus la un atac foarte important la clasa mijlocie. Din pandemia asta, clasa mijlocie românească iese foarte mult afectată, or toată lumea ştie că motorul de dezvoltării, al întreprinzătorilor, al iniţiativei, este clasa mijlocie.

M.C.: Păi asta e o politică de cerc vicios că, evident, de unde relansare economică după, să spunem, depăşirea pandemiei? Care la un moment dat va trece… sau se vor găsi soluţii ca să trăim etern cu ea. Dar care vor fi pârgiile sau motoarele pe care economia românească singură, sau cu sprijin guvernamental, le va folosi pentru reluarea creşterii economice? Deocamadată sunt destul de sceptic cu privire la găsirea acestor, să zicem, motoare de creştere… Să nu uităm că avem o problemă foarte mare în economia românească, care se accentuează, este deficitul balanţei comerciale, importăm enorm de mult, importăm lucruri pe care am putea foarte bine să le facem şi noi, dar nu le mai facem. Asta e altă discuţie, să vedem dacă acest „nu le mai facem” este urmarea unei politici bine gândite de distrugere a industriei româneşti sau dacă este la mijloc o prostie de guvernare…

(Va urma)