❚ Președintele Consiliului Județean Dâmbovița, Florin Popescu, nu suportă să dea explicații despre afacerile de sute de miliarde de lei bani publici ale firmei PROCOR în județul Dâmbovița

❚ Politica la vârf și afacerile cu vârf și îndesat din banii publici au marcat mandatul de deputat al nașului PDL, Florin Popescu, în perioada 2004-2008

❚ Tăcere suspectă: ajuns președinte al Consiliului Județean Dâmbovița, Florin Popescu, se încuie în birou de frica întrebărilor despre afacerile firmei PROCOR (70 de miliarde lei în anul 2009, dintre care 11 miliarde lei APORT virat de CJD la PROCOR în februarie 2009)

PROCOR – iată cuvântul magic la auzul căruia Nașul PDL Florin Popescu fuge din conferința de presă și se încuie în biroul său de președinte al Consiliului Județean Dâmbovița. Secretara este responsabilă cu clanța, iar gardianul păzește îngrijorat ușa președintelui. Simțim cum nenorocirea plutește în aer. Nu îndrăznim să mai punem nici o întrebare. Nu mai facem nici un pas. Cabinetul președintelui CJD Florin Popescu este, evident, o zonă minată! Apoi ne vine inima la loc. Citim, întruna, pe ușa încuiată: „Consiliul Județean Dâmbovița președinte Florin Popescu” și ne repetăm, ca să prindem curaj, că suntem într-o instituție a statului plătită din bani publici, adică și din banii noștri, ai celor dați afară. Apare și-un jandarm care ne transmite dispoziția conducerii CJD de a pleca urgent din instituția patronată de Nașul Popescu. Îl întrebăm pe jandarm ce pățim dacă refuzăm să plecăm din fața ușii (încuiate pe dinăuntru) în spatele căreia s-a baricadat președintele. Ne pune cătușele? Jandarmul privește în pământ și pleacă, lăsându-ne în plata Domnului. A lui Dumnezeu, adică! Să nu se înțeleagă cumva că suntem în plata Domnului Președinte Florin Popescu! Ar fi ceva îngrozitor de suportat să fim plătiți cu sute de milioane și chiar cu miliarde de lei din banii publici pentru a-i da lustru la clanță și la imagine unuia de teapa lui Florin Popescu. A ajuns prea mare într-ale abuzurilor și ilegalităților! Dar omul a fost și el mic cândva. Copăcel-copăcel a făcut timid primii pași în politica dâmbovițeană, când tras, când împins, proptit când de baronii de la stânga, când de baronii de la dreapta, până a prins gustul banului public și al funcțiilor grase. Nu-l vedeți acum cât de mare a ajuns? Nu-i este prea mică ușa de la birou? Schimbați-o, domnule Președinte Popescu. Aruncați-o, dracului, în Piața Tricolorului, în capul oamenilor necăjiți care își urlă durerile în mitinguri de protest și montați-vă o ușă nouă, una dublă, ca să nu vă juliți coatele când intrați în biroul în care vă încuiați pe dinăuntru de frica întrebărilor noastre!

PROCOR – coarda sensibilă a Nașului PDL

PROCOR – cuvântul magic. Trăznete și fulgere brăzdează cerul portocaliu din CJD. Am înțeles imediat care este coarda sensibilă a Nașului Popescu. Fiecare cu coarda sa. A rămas cu o mare slăbiciune pentru firma asta de când a fost acționar majoritar la PROCOR cu tatăl și cu fratele său. A fost până nu demult. Și, vedeți, coarda vibrează încă! A renunțat (în actele Registrului Comerțului) la pachetul majoritar de acțiuni al firmei PROCOR. În 18 iulie 2008 s-a retras, în acte, familia Popescu de la PROCOR. Abia după ce a ajuns Florin (Șoni, cum îi zic unii) președintele Consiliului Județean Dâmbovița. Înainte fusese deputat în Parlamentul României. În mandatul de deputat nu a renunțat la PROCOR.

Și deputat și acționar la PROCOR!

A rezistat ani de zile Florin Popescu pe piața publică cu toate funcțiile și afacerile la grămadă. Și cu funcția de deputat (pe care și-a folosit-o să scoată OG 7 pentru finanțarea lucrărilor de infrastructură în mediul rural - punți, podețe, alimentări cu apă etc.) și cu calitatea de acționar la PROCOR. Nici nu se uscase bine cerneala semnăturilor pe OG 7, născută în toamna anului 2006, că firma administrată de tatăl deputatului PDL a și câștigat imediat 12 lucrări mari în 3 comune dâmbovițene. Nu s-a temut nici o clipă deputatul PDL Florin Popescu, președintele al Consiliului Județean Dâmbovița, că l-ar putea acuza cineva de trafic de influență și alte asemenea chestii! Păi cine și de ce s-o facă? Tocmai obținuse un NUP într-un dosar păcătos cu vreo 214 note care țopăiau cu scandal în cataloagele Universității „Valahia”. După 9 ani de anchete, Nașul PDL Florin Popescu avea tot dreptul să-și savureze victoria din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, adică NUP! Poate că încercarea grea prin care a trecut l-a ajutat să capete experiență în relațiile cu procurorii și cum unul dintre aceștia este chiar din Glodeni – rudă cu primarul PDL Petrică Dinu – s-o fi simțit cumva în siguranță tatăl deputatului Florin Popescu la licitația organizată de primarul Petrică. Firma PROCOR a participat singură la licitație și a câștigat, fără emoții, 7 (șapte) poduri. Dintr-o lovitură. Apoi banii pe lucrări i-a încasat firma PROCOR cu ajutorul unor comisii total ilegale de recepție a lucrărilor – toate constituite absolut ilegal de primarul PDL Petrică Dinu – rudă bună cu procurorul din Glodeni (sau cu.... PROCUROLUL – cum se exprimă în scris un viceprimar PDL din Târgoviște, unul Body, care i-a plimbat NAȘULUI Popescu afișele portocalii pe mașinile transportului public din Târgoviște). Vedeți? În afacerile familiei PDL... „PROCUROLUL” este cheia succesului!

Politică la vârf și afaceri cu vârf și-ndesat! Cu bani publici!

Zecile de miliarde de lei din fonduri guvernamentale venite pe filiera OG 7 (a cărei paternitate și-o asumă mereu Nașul PDL Popescu) nu sunt singurii bani încasați de PROCOR. Multe alte zeci de miliarde de lei au fost plătite firmei sale chiar de Consiliul Județean Dâmbovița, în timpul mandatului său de deputat. Vreo 70 miliarde lei în 4 ani. Cam mică suma pentru pretențiile deputatului PDL Florin Popescu. Primăria Târgoviște dar și alte primării dâmbovițene au fost și sunt pe lista de clienți ai aceleiași firme și nu văd nimic rău în asta, până la un punct. Noi n-am zis niciodată că firma PROCOR nu ar fi o firmă bună! Dimpotrivă! Dar vezi, bate prea tare la ochi când faci în același timp și politică la vârf și afaceri cu vârf și îndesat din banii publici. După alegerile din iunie 2009, după ce s-a văzut uns în funcția de președinte al Consiliului Județean Dâmbovița, iar pe finul său Gabi Boriga l-a făcut primar al Târgoviștei, Nașul Florin Popescu a luat una dintre cele mai grele hotărâri din viață: s-a retras, în acte, de la firma PROCOR împreună cu tatăl său Nicolae Popescu și cu fratele său, Cătălin Popescu. Și-au vândut pachetul majoritar de acțiuni unui cetățean de care n-a auzit nimeni prin Târgoviște. Fanii înfocați PDL și numeroșii săi fini au prins aripi și au căzut leșinați de uimire la picioarele Nașului Popescu văzând cum își sacrifică acesta propriile afaceri de dragul interesului public al dâmbovițenilor. Nici o suspiciune nu trebuia să umbrească mandatul noului președinte al Consiliului Județean Dâmbovița. Să nu-i poată arunca nimeni de la obraz lui Florin Popescu că, vezi Doamne, în patru ani de șefie la cârma CJD ar fi pompat zeci de miliarde de lei anual în firma familiei sale. Asta ar fi fost o afacere tipică pentru un stat ticăloșit înfierată cu mânie de-a dreptul proletară în 2004 de Traian Băsescu. Apoi sintagma a căpătat nuanțe portocalii pentru că statul ticăloșit a rămas, dar la conducerea lui au venit (prin alegeri democratice!?) membrii familiei PDL – la bine și la greu.

Presă PDL pentru mimarea democrației și pumni în gura Trustului Artpress

Sloganul „Să trăiți bine!” a ajuns repede unul de tot râsul. O nesfârșită serie de scandaluri politice ne-a demonstrat că în România este întotdeauna loc de... mai rău! Românii au simțit cum se prăbușește nivelul de trai, cum li se năruie speranțele, cum își pierd locurile de muncă în ritm amețitor. Totul se clatină de câțiva ani: începând cu echilibrul social fragil și terminând cu respectul de sine al celor dispuși să se facă părtași la instalarea dictaturii abuzului, a analfabetismului administrativ, a interesului personal, a slugărniciei, culminând în anul electoral 2009 cu dictatura tăcerii și a cenzurii instaurată în Dâmbovița de Nașul PDL Florin Popescu. I-au sărit în ajutor și alții, finul Gabriel Boriga, alți fini și toate neamurile lor care au ajuns, pe criterii politice, în funcții publice. Pasul următor? Presă PDL pentru mimarea democrației și a dialogului social. Și pumnul în gură pentru cealaltă parte a presei dâmbovițene.

CJD, sub mâzga grea a dictaturii
Nașului PDL Popescu!

Trustul Artpress a ales să continue opoziția de presă cu orice riscuri, deși devenise evident cât de agresive își propun să fie noile autorități. Mult mai agresive decât precedentele. Noi, cei de la Artpress, nu am fost niciodată prea iubiți de reprezentanții puterilor politice vânturați în funcțiile publice după 1989. Și am văzut adesea cum sloganul comunist „Fie șeful cât de prost, mintea-i vine după post” nu s-a potrivit la aceia dintre „democrații” cu apucături comuniste și comportament tipic bolșevic din familia PDL dâmbovițeană. Mâzga grea și alunecoasă a dictaturii s-a așternut peste Consiliul Județean Dâmbovița imediat după ce Nașul Popescu și-a intrat în rolul de președinte al instituției. Noi, cei de la Artpress, am simțit pe pielea noastră efectele strategiei de dezinformare și manipulare a opiniei publice ticluită în instituțiile conduse de membrii clanului PDL nășit de Popescu. Am descoperit destul de repede care ar putea fi cauzele alergiei la presa incomodă și de opoziție. De ce sunt, adică, indezirabili jurnaliștii Artpress pentru nașul PDL Florin Popescu? Și-am înțeles!

Alergie la... numele PROCOR!

Una dintre cauzele alergiei (dusă până aproape de șoc anafilactic!) a fost și este cazul PROCOR. Să nu-i pronunți lui Popescu numele firmei de la care s-a retras în iulie 2008 că riști să te facă albie de porci. Noi am riscat și am fost făcuți! De ce am riscat? Fiindcă în declarația de avere, scrisă cu mâna lui de președintele CJD Florin Popescu, în 15.07.2008 nu mai apare ca fiind acționar cu tot neamul lui la firma PROCOR. Fusese până la acea dată și firma sa încasase de la CJD vreo 70 miliarde lei în 4 ani. Apoi am cercetat actele Registrului Comerțului și am descoperit că Florin Popescu & fam (și-ar fi vândut acțiunile la 18.07.2008), dar în declarația de avere din 10.06.2009 (!), președintele CJD, nu și-a trecut veniturile obținute din contravaloarea acțiunilor deținute la PROCOR, vândute, cică, în iulie 2008. Asta ne-a dat de gândit rău de tot, fiindcă în anul 2009 (adică într-un singur an, nu în 4!) firma PROCOR a făcut niște afaceri de vreo 70 de miliarde de lei cu Consiliul Județean Dâmbovița. Mai pe românește, președintele CJD Florin Popescu i-a virat în cont peste 70 miliarde lei exact celui care îi cumpărase acțiunile cu doar câteva luni înainte. Nașul Popescu nu a dorit sub nici o formă să ne explice ce înseamnă plățile de 11 miliarde lei denumite APORT făcute firmei PROCOR în februarie 2009. Asta e ceva ce n-am mai auzit să facă o instituție publică. Doar în firmele private știu că poate aduce patronul APORT (adică aduce bani de acasă pentru a ajuta firma într-un moment mai greu). Dar cele 11 miliarde APORT nu sunt banii de acasă ai președintelui Florin Popescu. Sunt bani publici. Apoi în ce calitate să mai aducă el, Florin Popescu, APORT la firma PROCOR? În acte nu mai era a lui. Dar nici Consiliul Județean Dâmbovița nu este proprietatea sa. Și totuși... Apoi ne-am gândit că Nașul Popescu o fi uitat că și-a vândut acțiunile de la PROCOR, ori a uitat să-și caligrafieze veniturile obținute din vânzarea lor în declarația de avere. Sau cel care a cumpărat acțiunile de la familia Popescu nu a avut omul toți banii grămadă să-i dea lui Florin Popescu, lui tac-su’ și lui fra-su’? Ca să-i ai, trebuie să-i faci. Banii, zic! Întâi îi ai și pe urmă îi dai. Este o supoziție de jurnalist suspicios, tratat de vreo 2 ani numai cu minciuni și insulte de Nașul PDL Popescu. Dar supoziția pare destul de plauzibilă, în lipsa explicațiilor lui Popescu.

70 de miliarde într-un singur an!

Apoi, surpriză, constatăm citind documentele cu atenție, că, într-un singur an, în 2009 adică, PROCOR a încasat de la CJD cât încasase în 4 ani (înainte de a fi președintele instituției Florin Popescu!) După afacerile de peste 70 miliarde lei ale firmei PROCOR cu CJD, în 2009, apar brusc în declarația de avere din 2010 veniturile obținute de președintele CJD Florin Popescu din vânzarea acțiunilor deținute la PROCOR. Hai că nu este așa de greu să înțelegeți fenomenul. Recapitulăm! Firma PROCOR a făcut afaceri la greu cu lucrări finanțate din bani publici cât a fost acționarul Florin Popescu deputat. După ce a ajuns președinte al CJD, Popescu și-a vândut acțiunile (18.07.2008), dar în declarația de avere din iunie 2009 nu și-a declarat veniturile obținute din vânzarea acțiunilor. Le-a vândut sau nu?! Și-a vândut firma pe bune, cum se spune, sau doar de formă? Ce fel de contract a încheiat Nașul PDL Florin Popescu cu cel care i-a cumpărat acțiunile de la PROCOR? Și când a încasat banii pe acțiuni Florin Popescu & familia? Imediat, după vânzarea acțiunilor? Dacă și-a încasat banii imediat,de ce nu i-a trecut (tot imediat!) în declarația de avere în 2009? Dacă cel care a cumpărat acțiunile de la Popescu & frații le-a dat banii mai târziu, înseamnă că putem bănui că i-a dat abia după ce i-a încasat de la Consiliul Județean Dâmbovița, adică în 2009?

Ce-i aia APORT al CJD la PROCOR de peste 11 miliarde lei în februarie 2009?

Asta a fost una dintre întrebările la care am fi dorit să ne răspundă președintele CJD. Mai doream explicații și pentru lucrările de peste 60 miliarde lei plătite tot în 2009. Cu câtă emoție o fi semnat Nașul Florin Popescu documentele de plată pentru a-i da zecile de miliarde lei celui care i-a cumpărat firma? Uite, nu m-aș mira deloc ca după ce va zbura din funcțiile astea politice, Florin Popescu să- și ia firma înapoi de la cetățeanul care i-a cumpărat-o. (Unul pescuit, parcă, pe malul Mării Negre). La cât am văzut că este de sensibil, sigur că i s-a făcut rău când am deschis subiectul PROCOR. Mi-a dat și vreo două zmetii peste ochi cu limba sa ascuțită cu care știe să se certe în ședințele Consiliului Județean Dâmbovița. L-am văzut pe Florin Popescu cum se rățoiește la cei care nu stau preș în fața lui. Mie una mi-a zis de nenumărate ori că sunt mincinoasă și, mai rău, că nu știu să citesc niște biete documente (unele semnate chiar de el, altele semnate de ai lui, din CJD!). S-a luminat când am recunoscut că sunt cam proastă, apoi i-a căzut brusc fața când i-am spus că proști ca mine sunt destui și nu fiindcă n-am ști să citim niște documente scrise cu picioarele de analfabeți într-ale administrației publice, ci fiindcă acceptăm să ne dăm banii munciți pe mâinile unui stat atât de ticăloșit, ai cărui reprezentanți își bat joc cu cinism de drepturile noastre și cheltuie discreționar bugetele publice în afaceri personale.Afaceri despre care refuză să dea o minimă explicație preferând să se încuie în birouri, să-și pună jandarmii paznici la ușă sau să ne alunge cu Poliția Comunitară de la conferințele de presă. Dar despre afacerile secrete ale familiei PDL, cu sutele și miile de miliarde de lei din banii publici, o să tot vorbim. Căruța cu „cai morți” din herghelia PDL se oprește zilele astea în „stația” MOB-VAD, firma aceea cu zecile de contracte de consultanță încheiate de PDL-istul Mihai Vădan – mâna dreaptă a Nașului PDL Popescu, în afacerile cu bani publici. Avem marfă ca la balamuc!