Așa cum era de presupus, CSC 1599 Șelimbăr a cedat greu în partida cu Chindia, disputată luni seară pe stadionul „Eugen Popescu” din Târgoviște. Revelația sezonului trecut nu s-a recunoscut învinsă decât în minutul 90+7. Elevii lui Marian Vătavu au obținut victoria, 2-1, prima din acest sezon, mulțumind pe cei aproximativ 400 de spectatori.

După o primă ocazie a Chindiei, Florea (6), vine golul oaspeților (11). Monea centrează, Soare deviază inspirat spre Bucuroiu, care înscrie de la 9 metri. Într-o liniște dominantă pe stadion, coboară tăcerea absolută. Doar îmbrățișările elevilor lui Schumacher se mai auzeau. Câteva secunde am crezut că s-a întunecat. Micuța galerie a Chindiei reacționează, publicul devine gălăgios, Chindia trece la cârma jocului. Ocazia lui Pesic (19), când Gogor respinge in extremis, prefațează golul vulpoiului Florea (20).

Decarul Chindiei finalizează în colțul lung centrarea venită de la Zivkovic. Gogor, cel mai bun jucător al oaspeților, atât în apărare, cât și în atac, ratează două mari ocazii pe final de repriză, una uriașă chiar, vinclul porții lui Contra fiind cel care a menținut egalitatea la pauză. Repriza secundă începe tot cu șelimbărenii în atac. În minutul 55 se petrece o fază controversată în careul Chindiei, când Sabău îl faultează pe neobositul Gogor, trăgându-l de tricou. Cu VAR, era posibil penalty.

Un minut mai târziu, Vătavu face două schimbări foarte inspirate, prin înlocuirea mijlocașului Pesic și atacantului Zivkovic. La a doua atingere a balonului, Atanase înscrie după o contraatac pornit de la Florea (căpitanul Chindiei a avut o evoluție remarcabilă) și o intervenție haotică a lui Boboc, care l-a derutat și pe Gogor, plus un ricoșeu fericit din Grubac. Era minutul 58 și Chindia prelua conducerea. Tânărul de 23 de ani, Cosmin Atanase, era în al nouălea cer, publicul (după sonor) părea mai numeros, iar soarele se topise, îngălbenind multe zone ale gazonului.

Să vină prima victorie? Ne întrebam, în timp ce sibienii nu conteneau cu dominarea. Florea își mobilizează permanent coechipierii, îi mai și suduie (Ioniță chiar merita!), iar Martac și Dinu își fac anii... nevăzuți, respingând și lansând ca într-o apărare de cetate. Și, spre lauda lor, și-au apărat-o. Florea părăsește terenul abia când simte că victoria este strânsă în pumnul său. Ultimele zvâcniri ale celor care poartă pe piept chipul marelui voievod, înveșnicit la doi pași de stadionul nostru, în celebra Mănăstire Dealu, nu au mai putut să oprească declanșarea bucuriei sub Turnul Chindiei.

Da, începe să se cristalizeze o simbioză între tinerii și veteranii echipei. Iar aceștia, veteranii, se pare că vor să-și amâne cântecul de lebădă, spre lauda lor. La ceas de Chindie, ne-am bucurat sub umbra Chindiei. Deci, se poate, acesta este cel mai important lucru. Și, este posibil să se poate și la Ungheni, în etapa următoare. Deocamdată, mulțumim Chindia!