Poate pe unii o să-i surprindă faptul că aduc vorba despre Crin Antonescu. Și poate n-aș fi făcut-o dacă în ultima vreme n-ar fi apărut de câteva ori pe la unele televiziuni, cu vorbele la el. Așa cum îl știam, rostindu-le cu vădită înțelepciune și șarm. Pentru că, orice s-ar spune pe seama lui Crin Antonescu, faptul că n-ar fi empatic nu se poate spune.

Și chiar fără a fi un simpatizant al actualului Partid Național liberal, al cărui lider eclatant a fost, mi-a fost dor de Crin. Și nu pentru că este istoric ca și mine, dar a plăcut cât a fost activ în viața politică, până și adversarilor politici. A fost, însă, alungat din această viață politică de lucrăturile infatuatului herr Klaus Werner Iohannis, căruia îi venise pofta de a fi înscăunat la Cotroceni.

Și nu mai este niciun secret că l-au cocoțat acolo și niște „puteri străine” (bineînțeles, pentru a le face jocul toxic de interese, și l-a făcut cu devotare antiromânească), dar și fostul șef militar al serviciului de informații, d-alde coldea, un tip sinistru care, la rându-i, a servit (și servește și acum, când este trecut în rezervă), interesele altora de peste fruntarii. Crin însuși ne-a deconspirat acest adevăr.

Românii, foarte mulți, au regretat că s-a retras în anonimat. Eu cred, și la fel ca mine cred destui locuitori ai patriei, că ar fi timpul pentru Crin să iasă din această umbră și, acum, când este în deplinătatea puterilor, având la activ și o solidă experiență, să revină în viața politică. Pentru liberali ar fi un câștig imens. Și pentru români, de asemenea.

Și, de ce nu, ar fi un câștig pentru țară și dacă ar candida la președinție ar fi bine să o facă. Liberalii, dacă ar avea minte, l-ar rechema acum acasă. Cu Crin la înaintare în campania electorală, ar avea sorți de izbândă. Cu Generalul Ciucă, bătălia va fi pierdută. Poate... Hai, liberalilor, rechemați-l!