12.05.2023 00:13

Imnografia creștină, izvor al Sfintei Tradiții

Imnografia creștină, izvor al Sfintei Tradiții
Galerie foto

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2023 drept „Anul comemorativ al imnografilor și cântăreților bisericești (psalți)”, pentru a putea cunoaște și aprofunda teologia imnografică a Sfinților Părinți și a aduce cinstirea cuvenită personalităților marcante ale Bisericii, imnografi, cântăreți și psalți, compozitori și dirijori de coruri. Imnele Bisericii, întrebuințate din plin în serviciile cultului divin public ortodox, sunt expresia învățăturii de credință sau dogma expusă în formă de poezie, pentru a fi cântată în locașul de cult, la slujbele divine.

Creația imnografică bizantină își are obârșia în poezia siriacă și prin aceasta în poezia semitică, mai exact în psalmi, care, pentru mesajul mesianic conținut și bogăția de expresivitate, au fost acceptați fără rezerve în cultul liturgic al Bisericii. În a doua jumătate a secolului al IV-lea ia naștere cântarea antifonică, când se poate vorbi de primele creații imnografice, care se manifestă întâi mai timid, apoi cu deosebită amploare.

Imnografia se dezvoltă abia din secolul al IV-lea, datorită înmulțirii sărbătorilor, dar și din cauza ereziilor. Începând cu secolul al IV-lea, imnul bisericesc a ajuns să-și definească o imagine proprie și consacrare liturgică. Folosirea lui în disputele hristologice consemnează o imnografie analitică, abordare teologică-dogmaticăexplicativă, având o preocupare didactică și sistematică. Imnografia a avut un rol apologetic, de răspândire a adevărului revelat, dar și de catehizare și de întărire în credință a creștinilor, făcând posibilă cunoașterea învățăturii bisericești de către cei neștiutori de carte, dar și de către cei care nu pot înțelege greutatea dogmelor, făcându-le accesibile tuturor oamenilor care nu se ocupă cu studiul aprofundat al teologiei.

În cuprinsul cultului, Scriptura se unește cu Tradiția și Biserica, fiind împreună expresie a lucrării continue a Duhului Sfânt în lume. În cultul ortodox există un echilibru între funcțiunile cultului: didactic, latreutic și harismatic. Prin jertfa euharistică se aduce preamărire lui Dumnezeu-Tatăl, iar lecturile biblice pregătesc pentru înțelegerea și primirea harului prin Sfintele Taine.

Avântul inspirației, pietatea profundă, bogăția ideilor teologice și expresia lirică a sentimentului religios exprimate în imnografia creștină, au atras admirația și satisfacția intelectuală a teologilor și istoricilor literari dintotdeauna.

Prin urmare, imnografia bizantină reprezintă o teologie pe înțelesul tuturor, care are scopul de a-l conduce pe credincios pe calea mântuirii, spre atingerea scopului său ultim, adică preamărirea lui Dumnezeu și dobândirea vieții veșnice încă din viața pământească.

 

 

Pr. dr. Cosmin Santi, Parohia Eroilor din Târgoviște