Teleguța Chindiei, condusă de Vasile Miriuță, care se îndreaptă spre zona play-off, și așa, destul de încet, nu prea mai are șanse să ajungă acolo. S-a lovit de o buturugă, destul de mare, CS Mioveni, și s-a răsturnat. Toată echipa lui Miriuță a căzut din teleguță. Avariile, care se vor contabiliza după încheierea etapei cu numărul 13, al dracului ghinion (!), se estimează a fi foarte mari.

Este foarte posibil, ca acest incident să schimbe direcția de mers a teleguței, virajul spre play-out fiind... inevitabil. Deși, vina aparține tuturor celor aflați în cotigă, vinovatul principal este cârmaciul. Experimentele lui, modul indolent de a privi spre orizontul care i-a surâs până la limita... îngăduinței și, nu în ultimul rând, lipsa de profesionalism, au provocat acest semi-dezastru. Partida Chindia – CS Mioveni a provocat o durere echivalentă cu cea din meciul retrogradării, cu Voluntari.

Dar, atunci au fost și goluri, și speranțe, până în ultima secundă de joc. Acum, în minutul 40, după golul lui Gogor, un gol pe care nici VAR-ul nu l-ar fi deslușit, și celebrului nostru Turn parcă i se făcuse rușine, se ascundea tot mai mult în întuneric. Îngăduitoarea galerie, și apoi toți cei 2500 de suporteri, au scandat la unison „demisia, demisia!” Decapitată, Chindia se zbătea pe tăietorul călăului din Mioveni, chiar în Cetatea ei. Parcă niciodată nu am simțit o umilință mai mare ca aceasta.

Neputință este cuvântul care trebuie trecut în fața echipei noastre. Uriașii din Colibași au făcut tot ce au vrut pe teren – au marcat, au dominat, au tras de timp, și au câștigat meritat. Sunt mari la propriu, cea mai înaltă echipă pe care am văzut-o până acum în Liga a 2-a, dar și în joc. Zecile de centrări înalte ale Chindiei erau ca niște fleacuri pentru fundașii oaspeților. De ce s-a insistat atât de mult pe ele când, practic, nu exista nicio șansă de izbândă? Amatorismul lui Miriuță s-a văzut încă de la alcătuirea echipei de start.

Iarăși modificări pe posturile fundașilor laterali, iarăși modificări în sistemul de joc și poziționarea liniei de mijloc. Știi că trebuie să marchezi și îl treci pe Golofca pe banca de rezerve, un jucător cu atâta experiență… Dar, este inutil să comentăm toate... neinspirațiile antrenorului târgoviștenilor. E o vorbă: „cum e turcu, și pistolul!”. Nici jucătorii nu s-au arătat mai breji decât Miriuță. Au fost chiar și momente când au evoluat penibil. Nici să paseze nu mai știau și, ați văzut, nici care mai este mingea de joc.

Asta a fost răsturnarea teleguței lui Miriuță. De-acum, Dumnezeu cu mila! Tocmai când se mai adunase ceva public, vine pleașca asta peste Chindia și-i îngheață bruma de speranță înainte de venirea iernii. A fost o seară tristă pe „Eugen Popescu”, neagră și cu lacrimi. Un copil de 6-7 ani, plângea lângă tatăl său, care-i ștergea lacrimile cu eșarfa Chindiei. Am șters și eu o lacrimă cu dosul palmei, și m-am avântat spre casă, pe strada care poartă numele Nicolae Dobrin.