10.08.2015 00:12
Notarul Tudorache Viorel, condamnat nelegal la 7 ani cu închisoare
La sfârșitul săptămânii trecute, am primit pe adresa redacției o scrisoare emoționantă trimisă din penitenciarul Codlea, pentru a ajunge în atenția presei, în cadrul campaniei „Solidaritate pentru victimele abuzurilor”.
Scrisoarea ne-a parvenit prin intermediul dlui Nicolae Tănase, fost judecător, care ne-a rugat să o publicăm și ne-a oferit detaliile acestui caz cutremurător:
„Am fost contactat de domnul notar Tudorache Viorel de la Brașov, care se află în penitenciarul Codlea, în executarea unei pedepse de 7 ani de închisoare. M-a contactat după interviurile publicate în Jurnalul Național de doamna Dana Grecu și după ce am apărut prima dată la Antena 3. Mi-a spus datele lui personale, am în mână prima lui scrisoare, pentru că dvs v-am trimis-o pe a doua. Mi-a spus necazul prin care trece, că e condamnat în mod nelegal. Apoi mi-a descris condițiile mizerabile de acolo, din penitenciar. Bineînțeles că omul vrea să-i fie publicată scrisoarea, dacă se poate în toate ziarele din țară, pentru că efectiv execută o pedeapsă aplicată nelegal, ca domnul Dan Voiculescu. Este o acțiune de solidaritate, pe care o fac din conștiință. Și eu sunt călcat în picioare de justiția română, pentru că am fost judecător și avocat, acum sunt judecător pensionar, nu mai sunt în funcție. Interesant este că s-a pomenit, cu prilejul împlinirii unui an de la condamnarea nedreaptă a celor de la Trustul Intact, despre procurorul care l-a băgat în pușcărie și pe acest domn, Tudorache Viorel. Se pare că intră în aceeași categorie cu procurorul Eva. Este vorba despre Șelaru Horia Valentin. Citez din prima scrisoare a dlui Tudorache Viorel: «Domnul Șelaru Horia Valentin este groparul meu». El este autorul rechizitoriului, pe vremea aceea era procuror la DNA teritorial Brașov. Mai făcuse niște isprăvi, am înțeles eu din emisiunile astea recente de la Antena 3 și, pentru meritele astea deosebite, a fost făcut brusc judecător la ÎCCJ, așa cum a fost făcută și Livia Stanciu, după ce a fost 12 ani procuroare. Nu uitați că în dosarul lui Tudorache Viorel este vorba și de un președinte al filialei Brașov al unui partid. Bănuiala mea este că acolo a fost ținta și notarul Tudorache e victimă colaterală”.
„Nu voi înceta să mă întreb ce caut aici, unde am greșit”
Scrisoare pentru presă, către judecătorul Tănase Nicolae
Stimate dle judecător Tănase,
Vă scriu azi, 3.08.2015,
S-a făcut apelul de seară. Nu lipsește nimeni. Manelele se mai aud pentru că de la 7 la 8 (seara), în timpul apelului, semnalul tv este oprit. Pe o asemenea lipsă de zgomot mă pot concentra la scris. Scriu din pat. Camera are aproximativ 15 mp, suntem 12 condamnați, 12 paturi suprapuse pe 3, wc și baie, dulap alimente, masă TV, fereastră, ușă intrare. Și foarte multe muște. Insuportabile. Agresive. Parcă ar fi vampiri. Pur și simplu mușcă din noi până la sânge. Este extrem de cald.Toți povestesc ce au trăit, ce i-a impresionat, ce le-a plăcut mai mult. 99% sunt impresii din penitenciar. Foarte puțini își amintesc de afară. Tot ce povestesc de afară este deformat total, idealizat, exagerat, închipuit mai degrabă, dorit mai ales. În niciun caz real.
Predomină (de afară) violurile, mâncatul până la refuz, băutura violentă, tâlhăriile, bătăile, hoțiile, aroganța fără margini, tupeul, nesimțirea. Din interior poveștile relevă sfidarea fără margini a autorităților, mă refer la administrațiile penitenciarelor prin care toți au trecut, exagerarea calităților combative ale fiecăruia, respectul de nedescris pe care i l-au arătat unii și alții, tratamentul superlativ de care au beneficiat în toate locurile de executare, mai puțin în cel prezent.
Totul, absolut totul este contradictoriu, dar în orice împrejurare ei sunt pe locul I (eventual cu coroniță, nu se mai poartă din păcate, sau poate ei nici nu știu că se purta cândva). Sper să se dea drumul la cablu a doua zi, sau a doua lună, sau al doilea an, sau al doilea secol. Să scuzați și scrisul și incoerența, stau la patul 2, sus și jos se desfășoară diverse „programe”.
La care eu nu sunt parte. Și nici nu voi fi. Indiferent de pedeapsă sau de modul de executare. Vă rog să mă scuzați pentru rândurile de mai sus. Am simțit nevoia să vă spun ce fac eu în acest moment. După o lungă perioadă de timp descopăr un om, o ființă curioasă de mine, o persoană interesată dezinteresat (scuzați asocierea) de necazul meu, de povara mea, de încercarea mea, poate de drumul meu. Și de alăturea drumului meu. Vă mulțumesc frumos că m-ați băgat în seamă.
Ai ca Einstein o cugetare, sau o concluzie legată de curiozitate, zicea, parcă, că curiozitatea are propria ei rațiune de a fi, și că este foarte bine să nu încetăm să ne punem întrebări. Văd și observ că dvs. nu încetați să vă puneți întrebări. În ce mă privește nu voi înceta să mă întreb ce caut aici, unde am greșit, cine m-a urât în așa hal cât să mă vrea aici, cât de mare să fie lăcomia umană, cât de ascunsă să fie invidia omenească ca să producă atâta rău, cât de mare să fie rezistența unui om ca să poată duce la bun sfârșit executarea unei pedepse neîntemeiate, etc. etc. etc.
Scuze, intru în subiect. Abrupt! Curtea de Apel Brașov a respins cererea de arestare preventivă constatând nulitatea absolută a actului de sesizare a instanței, a organului de urmărire penală, în speță DNA-ul. În recursul DNA Bv, ÎCCJ constată, cu subiect și predicat, că DNA Brașov este competent material în cauză și trimite cererea de arestare preventivă spre soluționare aceleași instanțe (C. Apel). Vă rog să rețineți: DNA Bv, nu DNA în general, e competent în dosar. Fără să fi verificat niciun document. ÎCCJ nu a soluționat cererea de arestare preventivă, ei au trimis-o C Apel Bv. ÎCCJ a deslușit problema competenței. Nimic altceva. Dar totuși acel ceva a fost distrugător pentru evoluția ulterioară a cauzei. Pe fond am demonstrat cu probe indubitabile că DNA nu este competent. Judecătorul ne respingea excepția prin raportare la Decizia 521/2008 a ÎCCJ care chipurile reglase competența. Menționez că din completul regulator de competență al ÎCCJ a făcut parte dna Dascălu Ana Maria.
Suntem condamnați. În motivare, dl Epure Constantin, ca să dovedească „legătura” mea prealabilă cu ceilalți inculpați apreciază (!!!) o întrebare a unui inculpat (pe care l-am cunoscut cu ocazia procesului) ca fiind extrem de doveditoare. Auziți și dvs: „Unde să venim? La Tudorache? Nu, nu la Tudorache, la X”. Zice dl Epure „dacă nu continua întrebarea cu formula „la Tudorache?” nu se dovedea relațiile dintre inculpați, așa, e clar”. Se face că nu observă continuarea conversației. Nu la Tudorache, spune Mureșan... Trec peste, că mă enervez. Ajungem la ÎCCJ fără apel. În 2 ore am fost făcuți praf. Ne-a judecat dna Dascălu Ana Maria. Principal motiv de recurs: necompetența materială a DNA. Ce putea spune cea care a atribuit competența DNA-ului, că nu mai este competent DNA-ul în recurs? Doamne ferește! Nimeni nu a observat cazul de incompatibilitate. Din închisoare observ. Scriu la CSM inspecția judiciară. Mi se oferă niște tâmpenii pe post de explicație.
Cel mai tare argument al lor est RIL 8/2011 potrivit căruia „judecătorul a solicitat cererea de arestare preventivă… nu este incompatibil în faza apel și recurs”. Dar atenție, judecătorul care a soluționat arestarea preventivă. Le replic, băieți, sunteți în eroare, d-na Dascălu nu a soluționat arestarea preventivă, citiți vă rog dispozitivul deciziei 521/2008! Nu am fost băgat în seamă. Justiția trebuie menținută imaculată. Din nefericire pentru ei, s-au dat de gol într-o altă speță cu mine, au recunoscut în Decizia 1406/2014 (Ds 6554/258/2013) că judecătorul D.A.M. nu a soluționat cererea de arestare preventivă în D. 521/2008. Fac în 2013, de la M. Ciuc o contestație la executare cu trimitere la incompatibilitatea judecătorului.
Inteligent, judecătorul îmi recalifică cererea și, prin semne mai mult, mă lămurește că, potrivit practicii judecătore ști, sunt în termen. Asta cu practica judecătorească am dedus-o mult mai târziu. Declină competența în favoarea ÎCCJ. Fericire enormă pe noi, ne vedem din nou în recurs. Învățasem lecția, avocații liber, ne susținem singuri cauza.
Da, am dedus între timp că avocații noștri făceau parte din „câmpul tactic”. Soluția? În principiu, inadmisibilă. Cine credeți că mi-a judecat-o? Dl Șelaru, procurorul instrumentator. Acest om, obsedat de ascensiunea profesională, a săvârșit un grav act de corupție, și-a folosit statutul profesional pentru intimidare și obținere de probe sub amenințare. Știți că nu a judecat niciodată nimic, decât la ÎCCJ. Mie mi-a dat 7 ani pentru 4 conversații telefonice.
Ca judecător, a decis în cazul Sâmpetru/Bălan că o acuzație nu se poate întemeia doar pe prelucrarea unor interceptări telefonice, că practica CEDO, bla, bla, bla. Și cu mine cum rămâne? I-am scris o scrisoare cu întrebarea asta. Aflu acum că art. 431 alin (1) C.p.p. a fost declarat neconstituțional. O să fac iarăși o cerere „contestație în anulare”, precizez decizia CCR, mă leg de termenul pe care l-am prins prin norocul sugerat de colegul dumneavoastră de la M. Ciuc și cer judecarea contestației în noile condiții.
Cu citarea părților. Ce spuneți? Despre Dosarul 602/64/2008 cu altă ocazie. Sper că nu v-am enervat prea tare. De fapt, nici nu mai pot scrie. S-a pornit semnalul TV. Manelele- s la maxim. Fum. Slănină prăjită. Țigări de proastă calitate. Muște. Certuri nesfârșite. Fier vechi furat. Căruțe. Cai, femei violate, mâncare, băutură, bătăi nesfârșite. E seară. A mai trecut o zi. O zi nenorocită. Câte vor mai fi? Pentru cine vor mai fi? De ce vor mai fi? Oare mai are vreun rost să le parcurg, să le suport? Servește la ceva? Greu de răspuns. Sau poate nu.
Poate doar în cazul și în încăpățânarea mea e greu.Vă rog să mă scuzați pentru deraieri. Vă doresc o zi frumoasă.
Cu respect, Tudorache Viorel din Brașov