Expresia „gură de Târgoviște” are originea în evenimentele istorice reale de la începutul secolului al XIX-lea, iar acestea sunt relatate complet și plastic de istoricul dâmbovițean prof. Mihai Gabriel Popescu. Astfel, domnitorul Țării Românești, Alexandru Șuțu (1818-1821), a încercat prin metode nu prea ortodoxe să răpească moșia orașului Târgoviște și a o da ca zestre fiicei sale. Locuitorii au primit oamenii domniei în septembrie 1820 cu „ostilitate și acte de violență”, iar pentru apărarea dreptului lor de secole au trimis la București o delegație de cca 300 cetățeni care au adresat „blesteme”, cu „jalbe în proțap și rogojini aprinse”, dar și documente, în fața Înaltului Divan.

Boierii nu au luat în seamă drepturile târgoviștenilor și au hotărât trecerea proprietăților lor domnului țării, unii dintre aceștia fiind arestați sau persecutați. Târgoviștenii au susținut că, din cauza blestemelor, Alexandru Șuțu a murit în februarie 1821, în condiții misterioase, la fel și fiica sa, iar numeroși „boieri care au semnat actul de luare a moșiei, fie că au fost surghiuniți, unii fie jefuiți, alții, sau omorâți în timpul înăbușirii revoluției de la 1821 (n.n. condusă de Tudor Vladimirescu) de către turci”, precizează Mihai Gabriel Popescu.

Orășenii au mai trimis încă două delegații la București, iar rezultatele s-au văzut în anul 1825 când domnitorul pământean Grigore Ghica (1822-1828) a reîntărit printr-un hrisov drepturile târgoviștenilor asupra moșiei orașului.