* 40 de tineri din județele Dâmbovița și Ilfov au participat la prima serie a unui proiect interesant

În perioada 15-19 iulie, un grup de 40 de tineri din județele Dâmbovița și Ilfov, în mare parte de pe valea Cricovului, a participat la prima serie a proiectului „ECO-VOLUNTARI ÎN MUNȚII BUCEGI”. Ca de obicei, prima zi este una de acomodare cu zona și cu traseele, și a fost alocată unei drumeții ușoare spre Turbăria Lăptici și Cheile Tătarului, iar la întoarcere tinerii s-au implicat în clasica ecologizare (oare când se va termina aruncarea gunoaielor?), adică în colectarea gunoaielor găsite (într-adevăr, în cantități mai mici!) pe marginea drumului și în albia râului Ialomița.

Orientare turistică și orientare sportivă

Dimineața celei de-a doua zile începe cu o surpriză, o lecție de înviorare și are în program ture de speologie, atât în peștera amenajată (celebra Peșteră a Ialomiței), cât și în mai puțin cunoscuta (dar, extrem de interesanta!) Peșteră a Pustnicului, aflată „la doi pași” de traseul spre Peștera Ialomiței. Muntele are frumusețile lui (drept pentru care vorbim despre marcaje turistice și/sau marcaje de Parc Natural), dar și pericolele lui, iar la acest ultim capitol, vorbim despre rătăcirea pe traseu, despre orientarea turistică și orientarea sportivă.

Organizăm o mică lecție de folosire a busolei, încheind cu un antrenant concurs de orientare cu busola, organizat spre valea Lăptici. În fiecare seară, se organizează în zona cabanei, jocurile copilăriei (pitita, minifotbal, macaua, șeptica) sau se ascultă muzica telefoanelor. Stingerea se dă la o oră aparent neagreată (23), dar a doua zi urma „ziua cea mai lungă”, un traseu de 7-8 ore, cu hrană rece în rucsac, cu echipament, cu apă, cu pelerină, o tură de aventură (controlată!).

Tură cu urcare în șaua Strunga

Intrarea se face pe marcaj „triunghi galben”, pe Valea seacă a Tătarului, trecând pe lângă Peștera Ursului (urme de așezare paleolitică, aflate la cea mai înaltă altitudine din țară) și ajungând pe un frumos platou situat în partea vestică a Piciorului Tătarului. Aici sunt prezentate formele de endo-carst (peșteri, avene, abri-uri) și de exo-carst (chei, lapiezuri, doline, izbucuri etc.), dar și o bună parte din zecile de plante (flori, tufișuri, arbori) întâlnite în mini-expediția noastră. Între timp, pe traseu, au fost recondiționate și refăcute o bună parte din marcajele uzate sau deja șterse de condițiile meteo.

Tura continuă cu urcarea în șaua Tătarului, cu mici pauze pentru a culege afine, dar ritmul crește odată ce ploaia „bate” deja pe Leaota vecină, iar altă plasă de nori vine dinspre vârful Omu. Pe poteca dinspre șaua Strungulița și cabana Padina ne prinde ploaia, iar echipamentul din rucsac (pelerină, șapcă, pălărie) își arată eficiența. Ajungem cu bine la cabană, facem o baie și luăm antitermice, iar supa fierbinte de la bucătărie este „devorată” de flămânzii și obosiții expediționari! Moș Ene vine devreme, cu vise din frumosul traseu.