Așa ar putea fi caracterizată ciorovăiala grotescă dintre senatoarea bântuită de un egocentrist violent, pe numele ei, pe care îl mai poartă încă, Șoșoacă Ivanovici Diana și soțul ei, la fel de egocentru, Șoșoacă Silvestru, ambii închipuindu-se fiecare buricul Universului. Pe mine, unul, nu mă interesează de unde s-au luat, însă spectacolul, repet, grotesc, pe care îl oferă pe micile ecrane dă măsura, dacă e să-l generalizăm, al comportamentului întregii clase politice de pe meleagul Românabsurdistan-ului. Care, din pricina viciilor cancerigenizatoare ale acestei clase, nu-și mai vine în fire.

Da, nu mă interesează de ce și Diana - zeița vânătorii, printre alte atribuții în mitologia romană – care, vedeți, își vânează cu tenacitate inamicii și chiar pe însuși bărbată-su, și Silvestru, din orgoliu prostesc, au dat cu piciorul afacerii de familie, Partidul SOS România, nu-i așa? „naționalist conservator”, bașca „populist de dreapta” și „iredentist românesc”, ci că „ultima speranță a națiunii române” argument urlat din toți rărunchii de senatoarea de Târgul Ieșilor.

Da, nu mă interesează, dar ca ziarist profesionist mă calcă pe nervi (tatingul, bate-l vina) isterizanta pornire a mai tuturor televiziunilor de a face din acest scandal șoșocist o șoșociadă telenovelistă care le descalifică, iar pe telespectatori îi amuză, pe unii, ori exasperează, pe alții. Și ar mai fi ceva, dacă este să pricepem într-o cheie politico-morală această șoșociadă.

Apropo, vă mai aduceți aminte că a mai existat / mai există și acum, dar mai atenuatm și o becaliadă și o băsesciadă? Și toate n-au făcut altceva decât să compromită ideea de „clasă politică”. Pe fond, n-au dus la nimic bun. Fie au caricaturizat-o, fie au aruncat-o în derizoriu. Tot astfel poate fi văzută și șoșociada zilelor noastre: un spectacol al decăderii, dezastruoase pentru țară, al mai înainte pomenitei clase politice abrutizate. Punct.