❚ „Denunțul a fost făcut de reprezentanții uneia dintre societățile care au fost băgate în acțiunile de partid și de propagandă electorală din alegerile din 2009, adică exact episodul la care se referă și Gabriel Sandu când indică traseul banilor. Spunea, de pildă, dl Sandu acolo de o sumă de 1,5 milioane de euro. Spunea că o tranșă importantă era destinată unor tipărituri, unor scrisori care să meargă în teritoriu la oameni și să poarte mesajele lui Băsescu pentru prezidențiale”, a relatat Adrian Ursu în emisiunea Sinteza Zilei ❚ Firma reclamă că nu și-a mai primit banii pentru tipăriturile electorale, după care apar în schemă „tăticii lu’ Electrica, și anume domnul Florin Popescu de la Dâmbovița, spun oamenii în denunț, și protejatul său pus la Electrica șef, dl Folescu”, care i-au zis: „Auzi, nu mai bine îți dai tu afacerea?”, a mai povestit Adrian Ursu ❚ „Omul a zis: „Cum să îmi luați afacerea? Mai bine îmi plătiți factura din urmă”. Ca urmare, după câteva luni ce i se întâmplă? I se reziliază contractul cu Electrica, care era semnat pe o perioadă foarte lungă, și în felul acesta firma lui intră rapid în insolvență, pierzând absolut tot”, a sintetizat realizatorul TV

PRELUARE DIN EMISIUNEA „SINTEZA ZILEI” - ANTENA 3

Mihai Gâdea: Iată ce zice denunțul (n.n. lui Gabriel Sandu). Campania electorală prezidențială 2009 – PDL – Traian Băsescu: Aproximativ 1.500.000 de euro, reprezentând 12.000.000 de scrisori electorale, cuprinzând mesajul președintelui Traian Băsescu, respectiv plicuri+imprimare+tipar+anvelopare+ expediție poștală. Știu cu siguranță că prețul real al celor 12 milioane de scrisori electorale a fost suma de 1,5 milioane de euro, costul unei bucăți ridicându-se la 0,15 euro. De această operațiune de expediție a scrisorilor, pentru ca acestea să ajungă la timp la alegători, s-au ocupat directorii zonali din Poșta Română.

„Denunțul descrie constituirea unui grup infracțional organizat”

Adrian Ursu: Poșta Română trebuia să facă distribuirea finală a acelor plicuri în fiecare cuțiuță poștală. Firma care a depus denunțul reclamă următoarele: că la ei a venit pentru astfel de tipărituri electorale dl Gabriel Sandu. Asta spun oamenii, descriind în primul cap de acuzare constituirea unui grup infracțional. Ei descriu acest grup infracțional cu fiecare membru al său și sunt alte 6 acuzații, printre care spălare de bani și toate celelalte. A venit dl Gabriel Sandu care le-a dat această comandă din partea Partidului Democrat Liberal să tipărească repede-repede-repede, între cele două tururi de scrutin din 2009, patru milioane de tipărituri. Au făcut un contract, a fost desemnat un reprezentant să semneze contractul, s-a stabilit prețul, s-au stabilit condițiile de livrare, s-a desfășurat operațiunea de tipărire, după care a venit cu o comandă suplimentară de la Partidul Democrat Liberal pentru încă 4.600.000 de exemplare, adică în total 8.600.000, cu promisiunea de la Gabriel Sandu că se va semna un contract adițional și se vor include aceste noi tipărituri în facturare și în relația contractuală.

Ei bine, a trecut ceva vreme, s-a livrat marfa pe cheltuiala firmei în 10 orașe din România, acolo unde s-a indicat, urmând ca ele să fie distribuite mai departe, bănuim noi cu ajutorul Poștei Române. Au făcut factura pentru suma prevăzută în contractul inițial, care atenție, este una foarte mică în comparație cu ce spune dl Sandu. Undeva la 100.000 de euro. Avem factura pentru cele 4 milioane prevăzute în contract. Pe cale de consecință, dacă pentru 4 milioane s-au plătit vreo 100.000 de euro, pentru 12 milioane dacă s-ar fi tipărit, cum spune dl Sandu, s-ar fi plătit 300.000 de euro, și nu 1.500.000, așa cum afirmă domnia sa. Ca urmare, întrebarea este unde-s restul de bani. Unde s-au dus restul de bani care au fost raportați ca fiind dați în campania electorală în scriptele lor la negru.

„Emisarul” lui Blejnar de la Fisc: „Am un plan în numele partidului”. Dorin Cocoș: „Banii nu mai ajung la tine”

Atenție, băieții ăștia ajunseseră la un mecanism atât de bine dezvoltat al rulajului banilor negri, încât își furau chiar propriii lor bani negri și-i sifonau, raportau că au dat la campania electorală vreun milion jumătate, după care palmau ei un milion două sute și plăteau 300.000! Dar atenție, nici pe ăia nu i-au plătit, pentru că oamenii de la firmă au tot cerut „Plătiți-ne, plătiți-ne, suma aia, firfireii ăia și nouă, că am angajat lucrări, am cumpărat marfă, hârtie, ce trebuia pentru o astfel de operațiune tipografică”. Nu li s-a plătit. Mai mult decât atât, la firma cu pricina au fost trimiși niște emisari. Printre acești emisari, un domn al cărui nume, nu râdeți, că ăsta e, domnul Gaga Marius, care nu e fitecine, probabil că telespectatorii noștri l-au cunoscut la Exces de Putere, unde Oana Stancu a prezentat legăturile lui cu domnul Blejnar. Deci dl Gaga, omul lui Blejnar, a fost trimis la firma cu pricina să le spună: „Măi băieți, am un plan, în numele partidului. Decât să vă dăm noi banii, mai bine creditați voi în avans cu echivalentul sumei”. Omul a zis că nu se poate, s-a dus și el și a început să vorbească pe la oamenii de partid, s-a dus la trezorierul partidului, s-a dus la doamna Udrea și i-a expus situația în scris, după care se spune că a fost îndrumat și la Dorin Cocoș. Cert este că dl Cocoș l-a liniștit și i-a spus: „Banii s-au luat deja în numele tău”. Adică i-a zis: „Banii nu mai ajung la tine, că a semnat cineva pe ștat în locul tău”.

„I se reziliază contractul cu Electrica, firma intră rapid în insolvență și nu încasează banii datorați de PDL”

După care mai apar niște personaje în schemă. Unii care îi propun următorul lucru: „Domn’e, dacă vrei să mai recuperezi ceva din suma aia, să-ți fie bine în general…”, ba unii l-au și întrebat „Am auzit că-ți faci o casă, e gata, a ieșit?”, pe ton așa de amenințare-insinuare. Și ca să fie treaba treabă, i-au zis: „Auzi, nu mai bine îți dai tu afacerea?”. Care era o afacere bunuță, pentru că încheiaseră un contract cu compania de stat Electrica să facă tipizatele, facturile alea pe care le primește clientul în fiecare lună. Era un contract de vreo 20 de milioane de euro. Contractul cu pricina se dorea a fi preluat de către tăticii lu’ Electrica, și anume domnul Florin Popescu de la Dâmbovița, spun oamenii în denunț, și protejatul său pus la Electrica șef, dl Folescu, pentru cei care cunosc, e un nume cu rezonanță. Omul a zis: „Cum să îmi luați afacerea? Mai bine îmi plătiți factura din urmă”. Ca urmare, după câteva luni ce i se întâmplă? I se reziliază contractul cu Electrica, care era semnat pe o perioadă foarte lungă, și în felul acesta firma lui intră rapid în insolvență, pierzând absolut tot și în continuare neîncasând banii pentru contractul datorat de PDL. Toată această operațiune pare una minoră în peisajul zilelor noastre, dar cred că este desăvârșirea unui model de funcționare tipic mafiot, gândiți-vă la mafia lui Al Capone din filme. Nu mi se pare absolut nicio deosebire între modelul acela al Americii sălbatice al anilor 30 și mecanismele pe care le descriu aceste denunțuri.