14.06.2024 00:15

Mijlocitorul veșnic al mântuirii noastre

Mijlocitorul veșnic al mântuirii noastre
Galerie foto

Duminica aceasta este dedicată celor 318 Sfinți Părinți care s-au adunat în anul 325 la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, unde a fost condamnată erezia lui Arie din Alexandria, care propunea o perspectivă filosofică raționalistă în ceea ce privește Persoana divino-umană a Mântuitorului Iisus Hristos, ajungând până la negarea divinității acesteia, împotriva Sfintelor Scripturi și a credinței Bisericii.

Sfinții Părinți, și amintim aici doar pe Sfântul Ioan Gură de Aur și pe Sfântul Chiril al Alexandriei, dau mărturie foarte clară și firească despre relația dintre cuvintele lui Hristos și dogmele Bisericii.Misiunea Bisericii de a propovădui, a formula și a păstra spre transmitere din generație în generație dreapta credință mântuitoare, ca viață în comuniunea gândită și experiată cu Dumnezeu, are temei în Treimea Sfântă și de viață făcătoare.

Ea este deplin confirmată de Însuși Mântuitorul Iisus Hristos, în pericopa Evangheliei din această duminică, text numit și „Rugăciunea arhierească”. Dumnezeu Însuși Se roagă pentru noi, împreună cu noi, ceea ce face ca rugăciunea să fie pentru fiecare dintre noi oamenii un gest firesc. Hristos știe și împlinește acest act religios esențial, învățându-ne și Rugăciunea Domnească, astfel că un creștin se roagă Tatălui cu cuvintele dumnezeiești ale Fiului Său preaiubit, trăind un eveniment personal al rugăciunii care implică însăși viața în Hristos.

Cât curaj, speranță și încredere conferă acest adevăr creștinului care se roagă, dar pentru care se roagă și se află în rugăciunea lui Dumnezeu Însuși, în iubirea Sa! Hristos ca om are conștiința adâncă a depărtării omului de Dumnezeu și a refuzului iubirii și a comuniunii cu Dumnezeu, și acceptă liber acest pahar, dar cu angoasa specifică de dinaintea morții: „Nu voi bea oare paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?” (Ioan 18, 11). Iisus Se roagă și mijlocește pentru apostolii Săi, dar și pentru toți creștinii care Îl vor primi și recunoaște ca Dumnezeu și vor fi peste veacuri în comuniune eclesială, spirituală și sacramentală cu El, și prin El cu Tatăl și cu Duhul Sfânt.

În aceste cuvinte se găsește programul unității creștine, definit de Hristos Însuși și de Părinții sinodali dintotdeauna. Unitatea creștinilor are temei trinitar, iar cine o rupe, se rupe de Dumnezeu, de Hristos și de Biserica Sa cea Una. Rugăciunea arhierească a lui Hristos ne întărește unitatea la altarul Bisericii Apostolilor și a Sfinților Părinți.

Rugăciunea Lui ne invită să fim strâns uniți în jurul ierarhiei sacramentale și canonice, participând astfel la simfonia panortodoxă prin unitatea noastră etnică, spirituală și de cultură românească profund creștină. Astfel vom fi și noi una cu Biserica lui Hristos, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, trăind încă de aici nădejdea neclintită a învierii și a vieții veșnice în Împărăția lui Dumnezeu.

 

Pr. Ionel Pațanghel, Protopop al Protoieriei Titu