ANDREI VASILIU

Noul conflict juridic dintre Primăria Pucioasa şi ex-primarul oraşului-staţiune, Dănuţ Bădău, nu pare să fie, la prima vedere, o chestiune ieşită din comun. Fostul edil urmăreşte să obţină în instanţă anularea unor acte care privesc funcţionarea supermarketului de lângă Hotelul Ceres şi, pentru aceasta, a atacat la Tribunalul Dâmboviţa inclusiv dispoziţia de convocare a Consiliului Local în şedinţa din data de 10.11.2016. Motivul invocat: „nu a fost adusă la cunoştinţa publică”. Actualul primar este înfuriat de-a dreptul de această situaţie: „După ce ani la rândul a făcut tot posibilul să blocheze accesul cetăţenilor la un comerţ civilizat, acum atacă decizia Consiliului Local de a păstra construcţia fostului Minimax (cu toate că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, nici nu mai putea fi dărâmată), atacă Autorizaţia de construire şi Certificatul de urbanism eliberat de Primărie!!!”, susţine primarul oraşului Pucioasa, Constantin Ana, într-o postare pe facebook. Sigur că demersul fostului primar poate da naştere la diverse comentarii, având în vedere şi un posibil interes personal şi de afaceri care îl împinge în acest demers. Dar actuala administraţie a Pucioasei are şi partea proprie de vină, câtă vreme dispoziţiile legale privind publicitatea convocării şedinţei de Consiliu Local nu au fost respectate. Vom urmări cu interes desfăşurarea acestui proces, însă rezultatul, din păcate, nu e greu de intuit, pe baza jurisprudenţei existente. În Dâmboviţa sunt numeroase primării care au pierdut procese în instanţă privind anumite hotărâri de Consiliu Local tocmai pe acest temei: lipsa dovezii privind publicarea anunţurilor de convocare a şedinţelor de Consiliu Local şi lipsa dovezii privind respectarea transparenţei decizionale. Iar acesta este un fenomen deosebit de grav, asupra căruia ne oprim astăzi pentru a trage un semnal de alarmă foarte important!

Constituţia şi legile, încălcate cu îndârjire în majoritatea primăriilor dâmboviţene

Ne uităm în Legea 215/2001 a administraţiei publice locale şi găsim art. 39, alin.(6) care prevede că „Ordinea de zi a şedinţei consiliului local se aduce la cunoştinţa locuitorilor comunei sau ai oraşului prin mass-media sau prin orice alt mijloc de publicitate”, o ambiguitate de care multe primării se folosesc pentru a „ocoli” publicarea în presă a anunţurilor de convocare a şedinţelor de Consiliu Local. În aceeaşi lege, art. 68, alin. (1) prevede că dispoziţiile emise de primar devin executorii „numai după ce sunt aduse la cunoştinţa publică”. De asemenea, în Legea 52/ 2003 privind transparenţa decizională, art. 7, alin. (1) prevede clar că „anunţul privind şedinţa publică se afişează la sediul autorităţii publice, inserat în site-ul propriu şi se transmite către mass-media, cu cel puţin 3 zile înainte de desfăşurare”. Fără doar şi poate, îndârjirea unor primării dâmboviţene de a nu publica în presă anunţurile de convocare a şedinţelor de Consiliu Local contravine flagrant nu doar celor două legi, ci şi Constituţiei României, care la art. 31 – Dreptul la informaţie, prevede faptul că atât autorităţile publice, cât şi mijloacele de informare în masă sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor. Or, cum poate presa să se achite de această obligaţie câtă vreme autorităţile publice nu transmit redacţiilor anunţurile privind organizarea şi desfăşurarea şedinţelor de Consiliu Local, acolo unde sunt luate deciziile care afectează viaţa comunităţilor locale?

Ziarul cotidian, singurul mijloc de presă care poate asigura publicitatea în mod legal şi verificabil oricând

Trebuie spus că, din totalitatea mijloacelor de informare în masă, ziarul cotidian tipărit este SINGURUL prin care se poate face dovada, verificabilă în orice moment, asupra îndeplinirii obligaţiilor legale de publicitate şi de transparenţă. Şi ca să nu fiu acuzat de vreo manipulare pentru a avantaja publicaţia în care scriu, amintesc faptul că prin Legea depozitului legal, toate ziarele tipărite se află în colecţii special constituite la Biblioteca Naţională a României, Biblioteca Academiei Române şi la bibliotecile judeţene. Ceea ce nu se poate spune despre mijloacele audio-video, care nu sunt arhivate legal niciunde, şi cu atât mai puţin despre site-urile de ştiri, unele dintre ele cu pretenţii de cotidian online (o contradicţie între termeni, evident!). Nu garantează nimeni faptul că înregistrările audio-video sau site-urile vor mai fi disponibile la momentul verificării, pe când ziarul tipărit poate fi oricând găsit în colecţiile bibliotecilor. Şi pentru că am adus vorba despre site-uri, sunt anumite primării care spun că se achită de obligaţiile legale privind transparenţa prin postarea pe propriul website a convocatoarelor de şedinţă de Consiliu Local, a actelor normative supuse dezbaterii publice şi a dispoziţiilor de primar. În realitate, multe primării încă nu au site-uri proprii, iar altele nu şi le-au actualizat de ani de zile, acestea conţinând informaţii vechi şi incomplete. Cotidianul „Jurnal de Dâmboviţa” a documentat această situaţie, constatând că foarte puţine primării îşi postează online la timp toate documentele prevăzute de lege, ceea ce oricum nu înseamnă respectarea tuturor obligaţiilor prevăzute de legile în vigoare.

În loc de concluzie…

În multe dintre primăriile dâmboviţene se perpetuează acest fenomen foarte grav, de mare interes public, prin care prevederile menţionate din Legea 215/2001 a administraţiei publice locale şi din Legea 52/2003 a transparenţei decizionale sunt interpretate anapoda sau pur şi simplu încălcate cu ştiinţă. Paradoxul este că, astfel, primăriile ajung să-şi dea singure cu stângul în dreptul, devenind vulnerabile, pentru că încălcarea acestor prevederi, obligatorii în adoptarea hotărârilor, actelor normative şi dispoziţiilor publice, ajunge să fie invocată în instanţă tocmai pentru anularea respectivelor acte.