❚ De la raportul antedatat privind aprobarea metodologiei pentru instituirea taxei, până la organizarea licitaţiei pentru operatorul de gunoi, ilegalităţile s-au adunat cu toptanul ❚ Preşedintele CJD de la acea vreme, Florin Popescu, a promovat proiectul-pilot care a devenit o afacere de milioane de euro bani publici, „predată la cheie” apropiaţilor Elenei Udrea

PETRE DRĂGUŢOIU

Actele de corupţie şi de conflict de interese, nelegalităţile comise de fostul preşedinte al Consiliului Judeţean Dâmboviţa, Florin Popescu, în mandatul 2008-2012, cuprinse şi în sfera de investigaţie a Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi a Agenţiei Naţionale de Integritate în două dosare penale, l-au dus în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Şpaga electorală cu 70 tone pui pentru alegerile locale din 2012 şi conflictul de interese penal pe urma unor contracte de sute de mii de euro încheiate de Florin Popescu – în calitate de preşedinte al CJD – cu firma PROCOR, controlată de familia sa, pot fi completate cu un nou dosar. Este vorba despre abuzul în serviciu în dauna avutului public privind taxa de habitat pentru salubrizare în localităţile judeţului din anul 2010, subiect asupra căruia revenim cu date noi.

În judeţul Dâmboviţa era în derulare un proiect în domeniul salubrizării, finanţat din fonduri ISPA, pentru ecologizarea localităţilor şi depozitarea deşeurilor în locuri special amenajate. Proiectul, experiment la nivel naţional, se numea „Reabilitarea colectării, transportului, depozitării şi prelucrării deşeurilor solide în judeţul Dâmboviţa”. Pentru buna gestionare a proiectului a fost înfiinţată Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară din care făceau parte toţi primarii din localităţile judeţului. Asociaţia trebuia să implementeze proiectul salubrizării în condiţii de legalitate, dacă nu ar fi intervenit, în stilu-i cunoscut, fostul preşedinte al CJD.

În Raportul CJD din 25 ianuarie scrie ce S-A VOTAT... pe 26 ianuarie în ADI Salubritate

Astfel, în luna ianuarie 2010, Direcţia de Urbanism Amenajarea Teritoriului şi Lucrări Publice a CJD a înaintat sub semnătura directorilor executivi, ec. Carmen Igescu şi arh. Dan Niţescu, Raportul nr. 670 din 25.01.2010, în care se preciza:

„Prin Hotărârea nr. 1 din 26.01.2010, Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară «Reabilitarea colectării, transportului, depozitării, prelucrării deşeurilor solide în judeţul Dâmboviţa» s-a aprobat înfiinţarea şi organizarea Serviciului de Salubrizare Dâmboviţa, ca serviciu comunitar de utilitate publică, având ca obiectiv activităţile de salubrizare, în conformitate cu Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităţilor, modificată şi completată. Tot la aceeaşi dată, dar prin Hotărârea nr. 3 din 26.01.2010 a aceleiaşi asociaţii, a fost împuternicit CJD să organizeze, reglementeze, exploateze, monitorizeze şi gestioneze activitatea Serviciului de Salubrizare Dâmboviţa, pe structura Serviciului Public Judeţean de Alimentare cu Apă şi Canalizare Dâmboviţa. (...) În acest sens, propunem spre aprobare Metodologia de instituire şi colectare a taxei de habitat la nivel judeţean cu destinaţie specială de salubrizare prevăzută în Anexa la proiectul de hotărâre”. Întrebarea este, de unde ştiau cei doi directori executivi menţionaţi, în momentul înaintării raportului (25 ianuarie 2010), ce se va discuta a doua zi, respectiv 26 ianuarie 2010, în cadrul Asociaţiei şi ce hotărâri vor lua membrii acesteia?! Dar preşedintele CJD, Florin Popescu, cel care a aprobat raportul, se pare că ştia.

Taxa, aprobată nu pe gospodărie, ci... pe cetăţean

Proiectul de hotărâre în acest sens a fost supus spre aprobare consilierilor CJD în plenul şedinţei din 28 ianuarie 2010. Metodologia, care se pretindea a fi în interesul cetăţenilor judeţului şi al administraţiilor locale, nu prevedea decât obligaţii, cele mai multe în dezavantajul lor. Taxa, estimată atunci la 50.000 lei vechi pe locuitor, era stabilită cu precizarea: „Taxa se datorează de către toate persoanele fizice care domiciliază sau locuiesc în judeţul Dâmboviţa, precum şi de către persoanele fizice din alte judeţe sau din alte state care deţin proprietăţi sub forma unor locuinţe pe teritoriul judeţului Dâmboviţa, utilizatori ai serviciului de salubrizare. Taxa se datorează de către persoanele fizice pentru transportul, colectarea şi depozitarea deşeurilor generate pe raza judeţului. Cuantumul taxei de habitat cu destinaţie specială de salubrizare va fi stabilit după finalizarea procedurii de atribuire a operatorului şi va fi aprobată prin hotărârea Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară”.

Aşadar, taxa devenea obligatorie pentru fiecare locuitor, nu pentru fiecare gospodărie din judeţ. Florin Popescu a acceptat fără comentarii să scoată bani de la fiecare cetăţean al judeţului, indiferent de situaţia acestora, neluând în calcul că existau şi foarte multe familii sărace, unele cu 8-10 membri şi chiar mai mulţi. Părinţii erau obligaţi să plătească taxa inclusiv pentru un nou născut, poate chiar din alocaţia copilului, aceasta fiind de multe ori singura sursă de venit. Pentru pensionari, majoritatea cu venituri foarte mici, taxa a devenit o nouă povară.

Primăriile, încărcate cu povara taxei de habitat şi transformate în „recuperatori”

Dar „naşul” Florin Popescu, aşa cum era poreclit, a găsit soluţia „ingenioasă” ca primăriile să crediteze serviciul din fonduri proprii, iar ulterior să recupereze sumele de la cetăţeni. În cazul unor comune dâmboviţene cu numeroşi cetăţeni rromi, care nu puteau plăti fiind bine cunoscut faptul că pentru aceştia, singura sursă de întreţinere o reprezentau ajutoarele sociale, precum Conţeşti – Bălteni, Cojasca, Moroeni – Glod, CJ Dâmboviţa a prevăzut în celebra Metodologie că: „Pe perioada desfă- şurării activităţii, CJD poate finanţa activitatea Serviciului Judeţean de Apă, Canalizare şi Salubritate Dâmboviţa”. Scopul evident al unor astfel de obligaţii financiare viza plata operatorului unic pentru transportul, colectarea şi depozitarea deşeurilor, fără ca acesta să-şi asume practic niciun risc.

Curtea de Conturi: licitaţia din 2010, organizată nelegal

În şedinţa CJD din 28 ianuarie 2010, la pct. 8 al ordinii de zi, Florin Popescu anunţa sec: „Vreau să vă aduc la cunoştinţă tuturor că a avut loc selecţia operatorului unic de colectare a gunoiului din judeţul Dâmboviţa, câştigătoare este declarată firma SUPERCOM”. Cum s-a desfăşurat selecţia, pe baza căror criterii şi în ce condiţii a fost declarată câştigătoare firma SUPERCOM, n-a mai catadicsit să precizeze fostul preşedinte al CJD. Dar, după cum aveam să constatăm, n-a fost acesta nici primul şi nici ultimul abuz din mandatul lui Florin Popescu.

Jurnalistul Tiberiu Lovin consemna în „Jurnalul Naţional”, în articolul „Afacerea gunoiul. Caracatiţa salubrizării”, publicat în 2005: „Bani grei. Milioane de euro lunar. (...) În spatele tomberoanelor sau gropilor de gunoi stau oameni politici şi investitori suspecţi. Unul dintre aceştia stă aproape de preşedintele Băsescu şi-l consiliază (n.n. – acţionarul principal la SUPERCOM, Ilie Ionel Ciuclea), iar firma pusă pe picioare de el scoate miliarde din salubrizare. (...) Societatea SUPERCOM SA a fost pusă pe picioare de Alexandru Bittner, Dorin Cocoş, Elena Udrea şi Ilie Ciuclea”. Un control al Curţii de Conturi a arătat în 2013 că licitaţia a fost organizată fără respectarea legii. Astfel, potrivit Agerpres, pre- şedintele CJD, Adrian Ţuţuianu, a declarat că au fost găsite nereguli în organizarea licitaţiei de colectare a deşeurilor: „Câteva concluzii care trebuie să ne îngrijoreze: se consideră de către Curtea de Conturi că nu au fost respectate criteriile înscrise în caietul de sarcini cu ocazia licitaţiei desfăşurate în 2010”. Mirarea noastră este că DNA-ul nu s-a sesizat pe această afacere care în anumite privinţe, aşa cum spun mulţi cetăţeni, este suspectă.